Polonia are programe finanţate de Uniunea Europeană la nivel regional, spre deosebire de România, unde sunt gestionate de la centru. Avantajul constă în faptul că banii sunt folosiţi la nivel local pe proiecte specifice care răspund direct nevoilor cetăţeanului. Totuşi, lipsa de coordonare naţională a dus la situaţii neaşteptate.
„Banii au fost cheltuiţi pentru proiecte complet trăsnite: săli de concerte peste tot. Nu avem suficienţi muzicieni pentru toate aceste săli de concerte. Parcuri acvatice, aeroporturi. Aeroporturi! Aveţi idee câte aeroporturi avem? Şi în fiecare lună auzi ştirea că oraşe mici sau chiar sate vor şi ele să îşi construiască un aeroport”, a spus Adam Aduszkiewicz, directorul Fundaţiei pentru Democraţia Locală.
În plus, regiunile poloneze au posibilitatea să propună proiecte-cheie, care nu trec prin procesul obişnuit de selecţie. Ele ar trebui să fie proiecte strategice, aprobate de Comisia Europeană, dar nu se întâmplă aşa, iar politicienii locali au încercat să profite de această situaţie.
„Când ceva este cu adevărat important pentru regiune, înseamnă că numărul acestor proiecte ar trebui să fie două, trei sau maximum cinci. Dar când lista proiectelor strategice cuprinde 30-40 de propuneri, poate trebuie regândită”, a declarat Aleksandra Kwiatkowska, director în Ministerul polonez al Dezvoltării Regionale.
Polonia a ales descentralizarea completă în privinţa cheltuirii banilor europeni. Numai că atunci când s-au împărţit fondurile de la Bruxelles, în multe cazuri, tot factorul politic a contat, în ciuda unui algorim care ar fi trebuit să împiedice acest lucru.
În ciuda acestor deficienţe, recunoscute şi de experţi, Polonia rămâne un model de eficienţă în cheltuirea banilor europeni: în ultimii 7 ani, dacă vorbim doar despre infrastructură, au fost construiţi peste 7400 de kilometri de drumuri şi peste 800 de kilometri de cale ferată.