Michael Glotz-Richter a venit la Bucureşti din Bremen, Germania. E expert european în planuri de mobilitate urbană, adică încearcă să facă oraşele mai accesibile pentru oameni. Iar Bucureştiul nu i se pare prea prietenos cu bicicliştii.
„E o provocare. Dar îţi poţi da seama că e un oraş cu potenţial pentru mersul pe bicicletă. Asta ar reduce semnificativ ambuteiajele din oraş, când vezi câţi oameni ocupă acelaşi spaţiu pe care îl ocupă câteva maşini”, a spus Michael Glotz-Richter.
Deşi Bremen are doar un sfert din populaţia Bucureştiului, diferenţa e uriaşă când vine vorba de lungimea pistelor de biciclete.
Reporter: Noi avem doar 10 kilometri. Câţi kilometri de piste pentru biciclete sunt în Bremen?
Michael Glotz-Richter: Avem cam 600 de kilometri şi o populaţie de 500.000 de locuitori. E destul de mult, iar acum construim străzi pentru biciclişti, unde aceştia au prioritate.
Reporter: Aproape că aveţi mai mulţi kilometri de piste decât întreaga infrastructură românească de autostrăzi. E impresionant!
Indiferent că e la costum, în blugi sau în vacanţă, pentru Michael, bicicleta e nelipsită. “Bremen e un oraş al bicicliştilor. Toată lumea pedalează. Primarul, bancherii, bătrânii, tinerii. Copiii merg cu bicicleta la şcoală”, spune el.
Specialiştii spun că e nevoie de măsuri ferme care să îi oblige pe şoferi să lase maşina acasă. Una dintre ele: o taxă substanţială pentru parcarea pe străzile din centrul oraşului.
„Dacă laşi oamenii să aleagă, într-o zi să folosească transportul în comun, în alta bicicleta, iar în unele zile maşina, atunci e varianta cea mai bună pe care le-o poţi oferi. O varietate de opţiuni”, spune un alt expert, Gregor Stratil-Sauer.
Cei cincizeci de experţi europeni vor sta la Bucureşti până la finalul săptămânii şi vor analiza modul în care se circulă în Capitală.
„Am avut norocul să parcurgem în jumătate de oră toată infrastructura de biciclete din Bucureşti. Au putut să se minuneze de tot felul de ciudăţenii din Bucureşti”, spune Marian Ivan, organizatorul turului ciclist.
Bucureştiul este printre puţinele capitale europene care nu au încă o strategie publică menită să încurajeze transportul în comun şi mijloacele alternative de deplasare, în defavoarea maşinilor personale.