Dan Turturică: Şi totuşi, de ce aţi îmbrăţişat acest proiect în România, când ştim foarte bine, aveţi o carieră în Anglia, dansaţi şi pe alte scene din lume? Johan probabil că-şi putea găsi de lucru şi în altă parte. De ce România, totuşi?
Alina Cojocaru: După câte îl ştiu eu pe Johan şi mi-a spus şi el motivul... A fost invitat să pună în scenă baletul „La Sylphide” şi l-a atras posibilitatea de a ajuta la acest început de schimbare şi la creştere. Să fii o parte din această dezvoltare îţi dă într-un fel o liberatate de creaţie, de a ajuta un repertoriu să crească, un artist să crească, o colaborare, o viziune. Era, într-un fel, un act artistic în care nu i se impuneau limite. Era posibilitatea de a crea o nouă tradiţie...
Dan Turturică: De a marca un nou început. Şi dumneavoastră?
Alina Cojocaru: Eu am avut experienţe dureroase în vizitele mele dinainte, când am încercat să colaborez şi să ajut. Am fost, de la bun început, ceva mai reţinută.
Dan Turturică: Vă era teamă?
Alina Cojocaru: Da, mi-era teamă.
Dan Turturică: Că s-ar putea termina exact aşa?
Alina Cojocaru: Da. Dar... Da. Nu aşa. Nici aşa nu-mi închipuiam că se putea termina, nici în cele mai urâte vise. Dar am fost convinsă să vin, prin rezultatele obţinute de Johan. Şi atunci am devenit şi eu ca sora mea, care este în ţară şi crede că se poate şi la noi.
Citiţi şi:
EXCLUSIV: Alina Cojocaru şi Johan Kobborg, interzişi în Operă
EXCLUSIV. Interviu cu Alina Cojocaru: La audiţii au venit 3 români şi 300 de balerini străini
EXCLUSIV. Alina Cojocaru: Protestatarilor de la Operă le este frică de schimbare
EXCLUSIV. Alina Cojocaru: Ne-au susţinut mulţi oameni, nu şi ministrul Culturii
EXCLUSIV. Alina Cojocaru: În lume, limba de conversaţie în balet este engleza, nu româna