Emil Hurezeanu: Ultima mineriadă, încoronare a intervenţiilor brutale ale minerilor, cu aspect de pogrom

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

„Am stat la Bucureşti 20, 30, 40 de zile şi în fiecare seară, din Piaţa Universităţii, am făcut transmisii sau înregistrări pe care, noaptea, le trimiteam prin telefonul hotelului folosind aşa-zisul „crocodil”, prin complicitatea unor telefoniste care erau mai vechi în meserie, care ştiau care sunt orele care asigură cea mai bună audienţă, audiţie. Le trimiteam la Munchen, colegul Andrei Voiculescu, care făcea emisiunea muzicală de seară, de la ora 11.00, ora României, mi-a cedat minutele şi, în felul acesta, ascultătorii Europei Libere, care la vremea aceea încă erau foarte mulţi şi atenţi – eram abia în primăvara lui 1990 – aveau ocazia să asculte aproape în timp real, între 11.00 şi 12.00 noaptea, ce se întâmplase în Piaţa Universităţii începând cu ora 17.00-18.00 până la ora 22.00-22.30”, a rememorat Emil Hurezeanu anul 1990, marcat de mineriada din Piaţa Universităţii.

„Eu am plecat în 20 mai, îndată după alegeri, şi a venit colegul meu, Nicolae Constantin Munteanu, care a stat până în 15 iunie, când a fost avertizat la timp, în ultimul moment – locuia la Hotelul Continental – că se îndreaptă o guerrillă puternică de mineri înarmaţi ca să-l caute. Ca să-l caute ţintit şi să-l pedepsească. („Vina” lui era că, n.r.) Stătea, ca reporter al Europei Libere, şi transmitea din Bucureşti ce fac minerii. El a prins faza mai dură, mai radicalizată a Pieţei”, a mai spus Emil Hurezeanu.

„Fuseseră alegerile în 20 (mai, n.r.), lucrurile erau cunoscute şi, totuşi, radicalii Pieţei au rămas acolo până în momentul răfuielii finale din noaptea de 13 spre 14 iunie”, a mai spus analistul.

Emil Hurezeanu a asemănat atacurile minerilor din iunie 1990 cu un pogrom, termen folosit, în trecut, pentru atacurile împotriva evreilor.

„Minerii, conduşi de forţele de securitate mai mult sau mai puţin oculte, au devastat sediile partidelor, Editura Humanitas, Revista 22... A fost un şoc, o traumă, pe care România le-a plătit scump, pentru că au urmat ani de zile de carantină. România trebuia să facă, alături de toate celelalte ţări centrale est-europene eliberate de comunism pasul spre Occident, acordul de asociere cu Uniunea Europeană. A fost între ultimele ţări din această parte a Europei care, pentru ce s-a întâmplat în iunie - ultima mineriadă a fost o încoronare a intervenţiilor brutale ale minerilor, coordonate politic, cu aspect de pogrom adesea, de către noul regim”, a spus el.

„România a plătit scump asta, a fost o ţară izolată, a intrat ultima în Consiliul Europei şi şi-a prelungit o stare de izolare şi de echivoc până destul de târziu, cu mai mulţi ani decât ar fi fost cazul. În orice caz, după ce Cehoslovacia, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria stabiliseră deja conexiunile care le-au ajutat să depăşească faza critică a tranziţiei post-comuniste mai repede”, a afirmat Emil Hurezeanu.