„Este un lider constructiv, un om care în 1995 e deja președinte, la Campionatul Mondial de Rugby îmbracă tricoul echipei de albi din Africa de Sud, care câștigă, dar care erau întruchiparea urii rasiale, a discriminării rasiale împotriva negrilor. Le oferă cupa îmbrăcat în propriul lor tricou.
Ajunge președinte și primul gest pe care îl face, printre multe altele, dar acesta a șocat și continuă să fie o referință în lumi care au traversat astfel de perioade, între care și lumea noastră. În intervalul celor cinci ani cât e președinte, timp de trei ani au loc lucrările așa-zisei comisii pentru adevăr și reconciliere. Se acorda de către noul stat amnistia celor vinovați de crimă împotriva drepturilor omului, albi sau negri, în timpul perioadei de apartheid cu condiția ca cel vinovat să-și recunoască vina și să-și ceară iertare. În felul acesta, o plagă imensă, care părea imposibil de vindecat, s-a cicatrizat. Mulți au crezut că memoria victimelor nu a fost cu adevărat reparată în felul acesta, alții au fost convinși că torționarii și călării au rămas printre ei – alți mai auzit discursul acesta – dar, în orice caz, a fost, probabil, singura metodă de a scăpa această țară de dezastru”, afirmă analistul politic Emil Hurezeanu.
„Când Nelson Mandela a devenit președinte fostul lui adversar F. W. De Klerk devine prim-vicepreședinte, iar negrul din partidul advers devine ministru de Interne. Astfel de soluții l-au transformat într-un erou inspirațional pentru lumea africană”, a explicat Hurezeanu.
„Nelson Mandela face parte din categoria de oameni care traversează deșerturi – și Corneliu Coposu făcea parte din această categorie, din acest interval foarte strâmt, Adenauer, primarul Kolnului, anti-nazist și care la peste 70 de ani devine primul cancelar al Republicii Federale Germane, un om conciliant, înțelept, Charles de Gaulle e așa sau Winston Churchill. O întruchipare a acestor oameni înțelepți, care surprind prin mâna întinsă foștilor adversari și prin absența urii ca metodă de a face politică. Ură care i-a aruncat pe ei în închisoare, în exil, le-a pus viața în pericol și aproape că i-a scos din normalitate. Oamenii aceștia sunt providențiali pentru țara lor”, a conchis Emil Hurezeanu.