Ediție specială „Generația Revoluției”. Amintiri după 24 de ani
„Eram la Arad. Eram gazetar la singurul ziar, erau două ziare - unul în română și unul în maghiară - eu eram ultimul gazetar venit în redacție și eram cea care mă ocupam de așa-zisele probleme ale tineretului. Aradul a fost al doilea oraș din România care a ieșit în stradă. Pe 21 decembrie dimineață, muncitorii au ieșit din fabrici și au mers în fața sediului Comitetului Județean de partid. Atunci, mai mult de jumătate din acel oraș, piața aceea, artera publică, gemea de oameni. N-am simțit niciun moment frica. Știam că e cu neputință, indiferent ce s-ar întâmpla, n-au unde să ducă jumătate de oraș în închisoare”, a povestit Lavinia Betea, istoric. În Arad nu s-a tras niciun foc de armă, a mai spus Lavinia Betea.
„Am aflat ce s-a întâmplat la Timișoara și datorită Europei Libere, și datorită zvonurilor. Împreună cu vreo 5-6 prieteni am hotărât să ieșim dacă vedem că iese și strada. Aveam o teorie simplă. Dacă suntem puțini ne ridică repede, dacă suntem mai mulți poate rezistăm mai mult. După care am ieșit și în 21. Ca un fraier ce sunt m-au prins și m-au bătut bine în fața hotelului care e acum Radisson, cofetăria Capșa”, a spus Florin Iaru, scriitor. El a adăugat că 21 decembrie a fost cea mai frumoasă zi din viața lui.
„Muream de frică, dar, în același timp, eram atât de mândru că ziceam că nu se poate întâmpla nimic”, a mai spus scriitorul.
„În 21 noaptea eram total derutat. Stăteam aproape de Piața Palatului. În Magheru și în toată zona se trăgea intens. Știrile erau că sunt zeci de mii de morți, până la urmă a apărut și o cifră, 60.000. A doua zi dimineață, în jur de 6-7, am făcut o plimbare prin toată zona, peste tot se spălau trotuarele, se reparau vitrinele și nu aveam nicio informație exactă, ce se întâmplă. În jur de prânz un vecin a venit acasă, el lucra în echipa lui Ceaușescu, și atunci am aflat prima informație importantă, pentru că n-am auzit-o niciodată. El mi-a spus că Ceaușescu l-a chemat și i-a spus: „Pregătește containerele, coborâm”. Nu știu unde și cum și un general s-a interpus și i-a spus „Tovarășe secretar general, nu se mai poate suntem predați”. Astea au fost cuvintele, nu vreau să le răstălmăcesc, suna cam eliptic. Eu repet cuvintele, m-am gândit de multe ori la ele”, și-a amintit Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.
El a spus că numele acelui vecin are foarte mare importanță, dar nu are acordul lui să-l facă public. Liviu Tofan, fostul șef al știrilor de la Europa Liberă din anii 80, a vorbit despre cifra de 60.000 de victime.
„Cifra a fost pronunțată și la noi, dar ceva mai târziu decât își amintește Adrian Vasilescu, cred că pe 24 s-a vorbit de acea cifră de 60.000. Când Emil Hurezeanu a pronunțat cifra într-o emisiune, el a dat în același moment și sursa. Sursa era BBC, iar BBC a preluat această informație de la agenția Reuters, care a preluat-o din surse ungurești și în acele zile nimeni, din păcate, nu mai verifica nimic”, a spus Liviu Tofan.
Irina Margareta Nistor își amintește că era la Televiziunea Română atunci când a văzut la televizor mulțimea adunată în Piața Palatului.
„Am fost convinsă că totul e pierdut. Declicul cel mare a fost când s-a produs ţipătul. Eu în naivitatea mea mă gândeam că am atâtea libere încât pot să stau acasă. Părinţii mei nu voiau să mă duc acolo pentru că televiziunea era clar cea mai vizată”, îşi aminteşte criticul de film.
Liviu Tofan, fost jurnalist la Europa Liberă, crede că momentul în care soţii Ceauşescu au fugit cu elicopterul a fost cel în care a căzut comunismul.
„Sunt diverse surse care ne spun că trebuie să căutăm actorii piesei şi în afara scenei pe care am văzut-o noi. Ce a însemnat anunţul televiziunii că a plecat Ceauşescu? În acel moment s-a ridicat toată ţara, pentru că înainte de anunţ nu erau decât câteva locuri şi nici măcar aceste oraşe nu erau integral ieşite în stradă”, a adăugat Lavinia Betea – istoric.
„Când a plecat Ceauşescu, de fapt Ceauşescu nu a fugit, a fost trimis. Deja era o conspiraţie întreagă, eram jurnalist atunci, primeam informaţii din foarte multe locuri şi sunt convins că a fost trimis. Atunci nu s-a prăbuşit comunismul, s-a produs o ruptură istorică între trecut şi prezent. S-a tras, au murit oameni, dar s-a produs o ruptură şi în conducerea partidului şi în armată şi în toţi care erau în aşa zisul comandament. Unii trăgeau, alţii nu, mulţi trăgeau în sus”, este de părere Adrian Vasilescu - consilierul guvernatorului BNR.
Printre lucrurile care lipseau în anii '80, invitaţii ediției speciale „Generația Revoluției” au amintit drojdia, cafeaua naturală, laptele, iar pâinea, spune Florin Iaru, era veche, deşi pe rafturi nu rămânea niciodată pâine nevândută.
Criticul de film Irina Margareta Nistor a povestit cum traducea, în anii '80, filmele care ajungeau apoi pe casete în toată ţară.
„Se aduceau filme prin piloţi, marinari şi ajungeau la un domn care avea toată aparatura. Eu mă duceam şi traduceam, el făcea copii şi se răspândeau în toată ţară”, a spus Margareta Nistor.
Potrivit Laviniei Betea, Elena Ceauşescu era o mare cinefilă. În weekend, când Nicolae Ceauşescu pleca la vânătoare, ea rămânea acasă şi se uită la filme.
„E certă complicitatea Securităţii, că altfel vocea Irinei Margareta Nistor e atât de particulară încât toată ţara o cunoaşte, ar fi fost persoana cel mai uşor de identificat. Nu este exclus ca una dintre copii să fi mers la ea”, a mai spus istoricul.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
