Emil Hurezeanu a vorbit, în cadrul emisiunii „Jurnalul de seară”, despre proiectul Roșia Montană. Jurnalistul a discutat și despre protestele față de explorarea minieră, care au loc zilele acestea în Piața Universității, din Capitală, dar și în alte orașe ale țării.
„Acolo a fost o greșeală din naștere, pentru că niciodată nu s-a știut cu adevărat despre ce e vorba. A funcționat politicianismul și nu dezbaterea publică. Firma, învățată cu tot felul de lideri de tot felul de culori, și în Honduras, și în Filipine, și în Noua Zeelandă, a intrat în armonia asta bizantină, îmi dai ca să îți dau. Și au găsit o permeabilitate excepțională a politicienilor români de toate culorile, care din ce în ce mai mult”, a precizat Emil Hurezeanu.
„Orice contract trebuie să se bazeze pe o raționalitate favorabilă majorității, statului. Noi ținem cu investitorii, să vină să investească, dar responsabilii statului trebuie să se gândească la bunul nostru public pe care îl dăm mai departe. Facem o investiție, scoatem 300 de tone de aur, cam câte are acum Banca Națională în depozit (...). Nu luăm noi tot, luăm nici 20%, ei iau restul. Trebuia ca deal-ul să fie rațional și bun. Mă tem că nu a fost niciodată așa. Între timp, a venit criza. Ce înseamnă asta? Câte investiții avem? Suntem țara cu cele mai puține investiții”, a mai spus acesta.
„Aurul ăsta vine de la daci, vine de la romani. A trecut apoi prin toate stăpânirile. Și Ceaușescu l-a exploatat. În ce constă catastrofa ecologică? Ea există deja. În urma exploatării timp de decenii a aurului în formula barbară practicată în timpul comunismului, sunt găuri negre acolo. Deci o catastrofă ecologică funcționează. Trebuia să existe de la început o dezbatere pro și contra, însă limitată în timp. Nouă ne trebuie o agendă germană. Ați venit în 2002. Între 2004 și 2008 ați încercat să dați șpagă. Când cifra cerută a atins în total 20 de milioane, nu ați mai vrut să dați. N-ați murit, n-ați trăit, n-ați plecat. Ați rămas cu noi legați de gât. Între timp, oamenii nevinovați și-au pierdut cimitirele, casele, în ideea că se schimbă ceva. Lumea se mai modifică, au dispărut munți, au apărut lacuri de acumulare, nu mai este nici insula Ada Kaleh. Sunt nenorociri locale în numele unor interese generale vizibile în următoarea generație, poate”, a afirmat jurnalistul
Emil Hurezeanu a dat și un exemplu, aeroportul din Frankfurt, construcția căruia a întâmpinat un val de proteste: „Astăzi asistăm la demonstrații care fac parte din metabolismul democrației. Înaintea construirii aeroportului de la Frankfurt pe Main au murit oameni în demonstrații. Acum au cel mai mare aeroport. Lumea nu mai știe decât că Frankfurt este cel mai comod să pleci din China până în Alaska, trecând un pic și prin Europa. E normal să protestezi când nu știi despre ce-i vorba când ai impresia că cineva se joacă deasupra ta cu aurul tău”.