După 80 de ani, asistenta care a salvat vieți în Al Doilea Război Mondial alături de medicul Gafencu s-a întors la spital

Revedere emoționantă la Spitalul Militar din Constanța. De ziua veteranilor de război, Lucia Cerghizan s-a reîntors după 80 de ani în locul în care a văzut cele mai mari orori ale celui de-Al Doilea Război Mondial. La doar 14 ani a devenit asistenta medicului Alexandru Gafencu și a stat sub aripa lui timp de trei ani. Reîntoarsă în locul care a marcat-o, a povestit cum medicii operau în condiții precare, fierbeau seringi și mănuși ca să le sterilizeze. În ciuda vremurilor grele pe care le-a trăit, Lucia Cerghizan a fost o luptătoare. A mărturisit că în cei trei ani de război a plâns doar de două ori. 

Călin Georgescu își depune astăzi candidatura la alegerile prezidențiale. Susținătorii săi îl așteaptă la BEC cu pancarte

„Uite aicea, oameni buni, pui de urs”

Eurostat: Șase din 10 studenți români înscriși la masterat sau doctorat sunt femei. Cum explică sociologii fenomenul

Târziu spune că AUR îl susține în continuare pe Călin Georgescu: „Nu a fost acceptat un plan B cu un candidat de siguranță”

Clienți la ambasada Rusiei

Reținuți pentru trădare

Românii renunță la apa îmbuteliată în favoarea celei de izvor, după ce prețurile la raft au explodat

Femeile din România nu se mai grăbesc să facă copii. De ce amână tinerele momentul

Lucrurile banale pe care le ținem în mașină, care pot deveni adevărate „proiectile” în cazul unui accident rutier

La aproape 100 de ani, Lucia Cerghizan își amintește perfect locul în care a petrecut cei mai dureroși ani din viața ei. Avea doar 14 ani când a ajuns în Spitalul Militar din Constanța și a îngrijit rănile soldaților, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. România a pierdut atunci peste 90.000 de soldați și alți zeci de mii au fost răniți. Drumul lung până la spital a fost plin de emoții.

Lucia Cerghizan: "Am emoții. Eu am o fotografie pe scările din față."

Timp de trei ani a fost mâna dreaptă a medicului Gafencu. Toți pacienții o iubeau.

Lucia Cerghizan: "Asta sunt eu, vedeți? Am primit decretul regal, aveam 14 ani. Doamne, doamne, dar ce schimbat este. Acolo era biroul domnului colonel, aici avea niște fotolii. Sora Lica. Eu eram. Mie mi se mai spunea și sora mică. Du-te la aia, la sora mică că ea e pe lângă comandant, rezolvă tot că e tot timpul prinsă. Nu vă duceți la aia mare."

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de Gestionați preferințele – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Își amintește chiar și acum momentele de groază când militari răniți ajungeau pe mâinile ei. Îi îngrijea în condiții precare și îi încuraja, chiar dacă știa că pentru unii nu mai există speranță.

Lucia Cerghizan: "Eu am plâns de două ori în cei trei ani de război. La moartea unui comandor de marină și în timpul asediului. La asediu plângeau și luptătorii, veneau cu camarazii lor și spuneau: cutare a murit. Aici a fost pe viață și pe moarte, a fost asediu asupra portului și plus că ei recuceriseră Basarabia. Era măcel. Operam la subsol cu dânsul, era subsolul plin cu răniți care necesitau intervenții. Țipau, îmi aduc perfect aminte, ia-i de aici că nu pot opera, îi opera pe creier. Era sala de mese plină. Fierbeam seringile și cu același ac și aceeași seringă facem injecție la 4-5 ostași."

Medic: Din partea spitalului, vrem să știți că vă oferim o mică atenție, o mică diplomă și aici avem și o carte.

Lucia Cerghizan: Dar merit eu?

Medic: Meritați, pentru că sunteți cea mai veche persoană din spital și sunteți o istorie vie a spitalului.
 

Editor : G.M.