Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus au fost doi săteni care locuiau în apropierea oraşului Năsăud, considerați de regimul comunist „chiaburi” şi „mult prea vocali”. Paşca s-a manifestat în repetate rânduri împotriva regimului, intrând rapid în vizorul Securităţii, care a încercat să îl aresteze.
A fugit în munţi, alături de fraţii săi şi alţi consăteni. Printre ei, şi Gavrilă Rus, care dezertase din armată. Securitatea a convins-o pe Ioana Vlad, o apropiată a lui Gheorghe Paşca, să meargă în munţi ca să îi găsească şi să comunice Miliției locul în care aceştia se află ascunşi. Femeia a rămas însă şi ea acolo.
După câţiva ani, a fost prinsă şi arestată. Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus au fost şi ei prinşi, după zece ani de căutări. După ce au fost împuşcaţi, timp de câteva zile, trupurile lor au fost ţinute în faţa Securităţii din Bistriţa pentru a fi daţi ca exemplu locuitorilor din zonă.