Talentul şi îndemânarea le-a moştenit de la tatăl său, Grigore Ciungulescu, devenit cunoscut în lumea întreagă pentru obiectele decorative pe care le realiza din ceramica de Oboga. Marin, însă nu a reuşit să-i facă pe cei doi fii ai săi să iubească la fel de mult roata pentru olărit.
„Am o tristețe în suflet și parcă nici mie nu îmi mai vine să fac asta. Copiii mei sunt interesați de altceva. Unul e prin Franța, altul pe-aici pe acasă, e pasionat de fotbal”, spune trist Marin Ciungulescu, olar din Oboga.
Meşterul din Oboga a renunţat însă să mai meargă la târgurile din ţară pentru că nu mai reuşea să-şi vândă marfa şi acum lucrează doar la comandă şi îşi comercializează produsele la câteva magazine din Râmnicu Vâlcea.
„Înainte mergeam la expoziții la Horezu. Acum lucrez numai la comandă pentru magazinele din Vâlcea. Nu se mai caută pentru că acum lumea vrea cristal, chinezării”, se plânge meșterul.
În Oboga, olăritul a fost practicat de peste 60 de meşteri ale căror obiecte din lut au făcut înconjurul ţării. În munca lor, meşterii olari foloseau exclusiv uneltele de tradiţie veche: cornul de vită, cu ajutorul căruia se decorează vasele, plotogul, o bucăţică din piele, cu care este netezită marginea vaselor şi fichiaşul din lemn, folosit la finisarea vaselor în partea exterioară. Turiştii din mai multe zone veneau la Oboga să viziteze atelierele olarilor. Acum nimeni nu le mai calcă pragul.