„Formal vorbind, legea nu cere explicit să existe un angajament, nu cere nici să existe material scris de persoana care este verificată. Deci, legea nu constrânge la identificarea angajamentului și circumstanțiază atât legea cât și decizia Curții Constituționale în ce condiții poți să folosești informațiile date verbal, cum înțeleg că ar fi cazul domnului Zamfiroiu”, a declarat Germina Nagâț, șef al Direcției de investigații CNSAS, în emisiunea Kilometrul 0.
Ea a precizat că nu aspectul formal este decisiv în legea română, ci aspectul de conținut.
„Și legea veche și legea nouă au un criteriu calitativ în a departaja colaboratorul de non-colaborator. Nu orice persoană care a stat de vorbă cu un ofițer de securitate este colaborator, nu orice persoană care a semnat un angajament, adică a făcut o promisiune în scris și a luat eventual un conspirativ, este un colaborator. Toate aceste spețe nu sunt probe în sine, ele singure nu stau ca probe de colaborare”, a afirmat Germina Nagâț.
Astfel, pentru ca instanța să poată încadra o situație în categoria colaborare cu Securitatea este nevoie de două condiții întrunite cumulativ.
„Primul este acela de a exista informații furnizate Securității de așa natură încât să fie încălcate drepturi ale omului prin furnizarea respectivelor informații. A doua condiție, precizată explicit și expres de lege, este ca persoana care transmis informații să fi denunțat atitudini potrivnice regimului comunist.
Înseamnă că, dacă am o sursă - să nu îi dăm această etichetă deocamdată - care stă de vorbă cu Securitatea sau scrie note informative cu sau fără angajament, cu sau fără conspirativ, și vorbește despre viața privată a cuiva, sau vorbește despre probleme de la serviciu - caz foarte frecvent. Această persoană, dacă a făcut doar atât, nu poate fi încadrată în categoria colaborator al Securității. Am nevoie și de niște informații, care, adăugate celorlalte, să întrunească a doua condiție: să fi denunțat atitudini potrivnice regimului comunist. Dacă am dat informații doar despre viața privată, doar despre probleme de la serviciu, doar despre contactele cu străinii și nu am spus nimic față de atitudinea față de regim, cele două condiții nu sunt întrunite și atunci nu poți să inițiezi o acțiune în constatare”, a precizat șefa Direcției de investigații CNSAS.
Germina Nagâț a arătat că acest lucru este din cauza unei conjuncții.
„Această definiție așa este construită de legiuitor și conjuncția „și”, care leagă cele două părți ale definiției, are această putere juridică, ea trebuie respectată. Nu e un sau”, a adăugat ea.
Șefa Direcției de investigații CNSAS a explicat că această conjuncție „și” deranjează numai cercetătorii, investigatorii sau membrii colegiului care trebuie să voteze în funcție de ea, ci deranjează și instanța.
„Unele cazuri au stârnit ilaritate. Cineva cu zeci de note informative, cu angajament, cu nume conspirativ care toacă viața privată a tuturor colegilor, dar nu spune nimic despre Ceaușescu, regimul comunist și așa mai departe, se cheamă că nu este colaborator. Eventual a luat și recompensă și nu este colaborator.
Această definiție crează niște rigori pe care nimeni nu le poate încălca. Legea este asta și noi o aplicăm ca atare. Ce vreau să spun în apărarea punctului de vedere al Consiliului este următorul lucru: deconspirarea are loc fără nici un dubiu și dacă respectivul caz nu ajunge în instanță. Are loc în sensul că în adeverința care se postează obligatoriu pe site-ul instituției sunt prezentate absolut toate elementele care definesc cazul respectiv.
E frustrant să spui că nu poți să încadrezi o situație de tipul celei evocate în categoria colaboratorilor, dar opinia publică află despre ce este vorba într-o formă sau alta”, a mai spus Nagâț.
Germina Nagâț a adăugat că această conjuncție „și” este singura explicație pentru care există o categorie de persoane pentru care opinia publică are sentimentul că ar trebui să primească din partea justiției un verdict de colaborator al Securității.
„Este foarte neplăcut pentru noi, cei din Consiliu și cei care votează – membrii colegiului, să vedem cum un caz plin de probe privind contactele repetate cu Securitatea ajunge să fie comentat în presă ca o spălare”, a adăugat Nagâț, făcând referire la cazurile lui Gelu Voican Voiculescu și Andrei Marga.
Lilian Zamfiroiu, propunerea USL pentru funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR), a primit în urmă cu o lună aviz favorabil din partea comisiilor reunite pentru cultură şi politică externă din Senat, cu 14 voturi „pentru” şi o abţinere. Ulterior, el a fost votat de plenul Senatului pentru a ocupa această funcție.
Acum câteva zile el a acordat un interviu pentru Adevărul în care a recunoscut că a turnat la Securitate, cu toate acestea nu a semnat niciun angajament.
„Ne-am mai întâlnit, totuşi, de vreo două-trei ori. (...) O să mă întrebaţi: "Bine-bine, dar ce le-ai spus?". Ce să le spun? Că italianul îşi făcea cursurile, apoi ieşea la o cafea. Profesoara de maghiară nici măcar atâta nu făcea”, a afirmat Lilian Zamfiroiu.