Ca mai marii Partidului Comunist să nu fie puşi în situaţii jenante au fost înfiinţate şi şcoli de şase luni care să le permită trecerea rapidă de la învăţământul primar la cel universitar. Unii dintre ei nu au reuşit nici aşa. Atunci conducerea Partidului Comunist a decis ca activiştii trecuţi de 40 de ani să fie scutiţi de „completarea” studiilor.
„La ce le mai trebuie diplomă? Dacă lucrează bine unde i-a trimis partidul, la ce mai trebuie diplomă? Să spună oamenii, la moartea lor, c-a mai pierdut ţara un inginer?”, spunea la acea vreme Gheorghe Gheorghiu-Dej.
De „scutire” a beneficiat şi activistul Nicolae Ceauşescu. El l-ar fi rugat pe Gheorghe Maurer să intervină pe lângă Gheorghe Gheorghiu-Dej să-i aprobe aşa-zisa completare a studiilor. În 1965, pe când avea 48 de ani, Ceauşescu devine secretar general al partidului muncitoresc şi primeşte cadou o diplomă de absolvire cu ştampila Şcolii „Zoia Kosmodemianskaia”, actuala Şcoala Centrală din Bucureşti.
Potrivit revistei Historia, o lună mai târziu, Nicolae Ceauşescu primeşte în dar şi licenţa în ştiinţe economice. De asta se îngrijise chiar Manea Mănescu, care era şi rectorul Institutului de Ştiinţe Economice „Lenin”. Sursă de inspiraţie pentru „completarea studiilor” ar fi putut să-i fie lui Ceauşescu chiar soţia. Aceasta avansase, potrivit CV-ului cosmetizat de partid, de la laborantă la primul savant al ţării.