Femeia şi-a retras plângerea depusă luna trecută împotriva soţului agresiv, amăgită de promisiunile că lucrurile se vor schimba în bine. Nu a fost să fie aşa. Ca să scape de furia oarbă a soţului, s-a adăpostit într-un centru de protecţie. S-a întors însă la muncă, deşi a fost prevenită că ar putea fi periculos.
Cei peste 20 de ani de căsnicie au fost un permanent coşmar pentru Mina, femeia care a sfârşit sub loviturile de cuţit ale unui soţ nejustificat de gelos. Nici măcar propriul lui frate nu îndrăzneşte să-i ia apărarea bărbatului.
„Ce motiv ar fi avut să se certe? Gelozia. Gelozia şi băutura. Dar avea motive să fie gelos? Nu. N-avea motive. El dintotdeauna a fost aşa. De când s-au luat, numai în tensiune a stat femeia asta”, povesteşte Radu Olaru, fratele criminalului.
Luna trecută, Mina şi-a reclamat soţul pentru lovire. Şi-a retras plângerea, după ce bărbatul i-a promis că se va schimba şi chiar s-a internat de bunăvoie la Spitalul din Socola. De Crăciun, a agresat-o din nou, iar femeia a cerut ajutor la 112. A fost îndrumată, împreună cu doi dintre cei trei copii, într-un centru de protecţie.
„Şefa de centru a sfătuit-o să rămână în centru şi să nu iasă la serviciu”, susţine Tiberiu Bantaş, purtătorul de cuvânt al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Iaşi.
Gândul că avea trei copii de întreţinut şi faptul că, în profesia ei, depinde de programări au împins-o pe femeie să ignore sfatul şi să meargă la coaforul unde lucra.
Aşa s-a produs tragedia, pe care medicii de la Spitalul Socola, unde a fost internat soţul victimei, spun că nu aveau cum să o anticipeze.
„Din punct de vedere psihiatric, nu a reprezentat ceva special, un caz special. Cred mai mult că este vorba de partea emoţională şi toxică a acestei perioade”, spune Lucian Burlea, managerul Spitalului Socola.
După ce şi-a ucis soţia, bărbatul a încercat să-şi ia viaţa cu acelaşi cuţit. Medicii l-au operat, dar nu îi dau prea multe şanse de supravieţuire.
Cei trei copii ai cuplului, dintre care doar unul este major, ar putea fi marcaţi pe viaţă de gestul tatălui lor.
„Aceşti copii dezvoltă o psihologie aparte, faţă de ceilalţi copii pe care îi cunoaştem. Lor, trăind într-un astfel de mediu, li se pare absolut normal acest lucru, pentru că nu pot face diferenţa”, afirmă psihologul Mihaela Ghircoiaş.
Deocamdată, băiatul care a împlinit 18 ani stă la un prieten, în timp ce surorile lui - care au 2, respectiv 13 ani - sunt în grija unei verişoare din partea mamei. O anchetă va stabili dacă pot fi încredinţate rudelor sau vor ajunge într-un centru de plasament.