România îi datorează mulţumiri pentru aprecierile primite de la aliaţii NATO, iar mii de soldaţi, viaţa. Sute de foşti camarazi de arme au venit astăzi să îl conducă pe ultimul drum.
Generalul Sorin Ioan urma să împlinească 60 de ani. Mai bine de jumătate din ei a luptat în Armata Română.
În 2002 a deschis frontul militarilor români din Afganistan. A mers în deşert când misiunea soldaţilor noştri nu era clară. A negociat cu oficialii americani şi afgani acţiunile împotriva talibanilor. Şi-a condus personal soldaţii şi i-a învăţat să supravieţuiască în condiţii ostile.
„Părea că nu obosește niciodată. Dumnealui știa din cuvinte atât de simple să motiveze oamenii, să-i sprijine, ceea ce într-un mediu ostil contează foarte mult”, spune Ion Barbu, un fost coleg al generalului.
Aşa a câştigat generalul Sorin Ioan respectul militarilor. Era mai mult decât un comandant. Pentru misiunile din Irak a cerut TAB-uri performante şi a planificat acţiunile astfel încât să reducă pericolul la minimum. În Balcanii de Vest a luptat cot la cot alături de unitatea pe care o comandă. A rezistat pe fronturi internaţionale dure. A cedat însă în mai puţin de un an în faţa unei boli fără leac.
Cei care au luptat alături de generalul Sorin Ioan au fost astăzi pentru ultima oară alături de el şi i-au adus omagiul lor.