Problema este că un asemenea produs financiar este extrem de scump. Dar dincolo de toate relele, care sunt multe, e şi o parte bună în toată discuţia asta cu darea în plată. Se diversifică produsele bancare, există mai multe opţiuni. Iată, cu acest leasing, de fapt, se introduc instrumente inspirate de băncile islamice, care respectă Sharia prin care darea de bani cu camătă, cu dobândă, este interzisă. Leasingul cam asta e.
Deşi nu va fi un sistem de leasing propriu-zis, băncile ar putea inventa un produs similar acestuia. Prin structura sa, aceasta oferă posibilitatea dării în plată.
„În cazul Prima Casă nu mai vorbim de un credit, vorbim de un produs asemănător leasingului, tot ce învățăm din prima zi când intrăm în bancă este că creditul se dă în funcție de venituri și rambursarea se face în funcție de capacitatea pe care o estimăm a debitorului de a genera venituri și de a plăti din veniturile sale”, spune președintele executiv al UniCredit Bank, Răsvan Radu.
Bancherii susţin că se pot construi produse paralele, unul de genul leasingului, pentru care să se aplice darea în plată şi să rămână și creditele clasice, pentru care să nu se aplice. Clientul este cel care trebuie să aleagă. Leasingul imobiliar are, faţă de creditul clasic, mai multe dezavantaje.
În funcţie de bancă şi de condiţiile de piaţă, clientul poate fi scutit de un avans mare. Însă produsul devine costisitor pe parcursul derulării sale. Perioadele de acordare sunt mai scurte decât la creditul clasic, întins până la 30 sau 35 de ani.
Cu finanţarea pe o perioadă scurtă clientul poate să plătească mai puţin în contul dobânzilor în schimb perioada mai mică aduce rate foarte mari, pe care puţini le-ar putea achita.
Leasing-ul imobiliar nu este însă un produs străin de piaţa românească. Este în portofoliul firmelor specializate, doar că este foarte puţin folosit. Circa 2,5% din finanţările acordate de firmele de leasing sunt pentru cel imobiliar şi înseamnă mai puţin de 40 de milioane de euro pe an. E un produs folosit de companii. În străinătate este destul de mult utilizat. Sunt corporaţii care îşi vând clădiri proprii după care le răscumpără prin leasing. Astfel, la vânzare fac rost de lichidităţi după care plătesc rate cu dobânzi incluse şi în acelaşi timp folosesc imobilele în mod obişnuit.
În condiţiile în care băncile încep să solicite un avans mare la creditele ipotecare, de 30%, a revenit în atenţie şi sistemul ratelor la dezvoltator. Însă e o alternativă pentru cei cu venituri mari.
„Există varianta de rată la dezvoltator, dar în general nu prea se întâlnesc rate mai mari de cinci ani. Alternative nu prea sunt înafară de creditele clasice”, spune Andreea Comşa, directorul Premier Estate Management.
Dezvoltatorul poate cere un avans redus, de 15%, însă plata într-un termen scurt, duce rata la niveluri nesustenabile. Pentru o locuinţă de 40 de mii de euro, rata lunară poate ajunge la 2.500 de lei. Iar cine are un asemenea disponibil lunar se duce de fapt către achiziţia unei locuinţe mai mari, prin sistemul clasic de creditare.