CA-N FILME. Actori consacrați, despre debutul lor
„Pot să povestesc despre prima oară în fața unei camere, dar nu că eram conștient că sunt în fața unei camere", spune actorul Dan Bordeianu. Acum peste 13 ani, actorul Dragoș Bucur credea că a fost grozav în proba de casting dată cu Cristi Puiu pentru rolul din „Marfa și banii". „O am și înregistrată! (...) Cred că am ajuns în ultima sau în penultima zi, se dădea în sediul RoFilm, pe lângă Kogălniceanu. Și era o camăruță destul de mică, de un metru jumăte pe doi metri jumăte, cam așa. Și erau Puiu cu Stavila, cu operatorul. Și când i-am văzut pe ei puștani, așa, camera aia, și m-a întrebat Puiu dacă știu să înjur. Și am fost foarte amuzat, șmecher: Da, știu să înjur. Ia înjură-mă. Mi s-a părut o prostie, așa, l-am înjurat cu juma de gură! Nu, înjură-mă mai agresiv. L-am înjurat ceva mai agresiv și m-am dus spre el, chipurile să îl ameninț. Bine, asta fiind o deformare din teatru, pentru că în teatru trebuie să folosești spațiul, adică să îl păcălești. Și dacă am de spus o replică de la mine până la tine, dacă spațiul e prea scurt, am făcut așa, un mic ocol, când să am timp să îmi termin înjurătura. Mi-a povestit după aia Puiu că i s-a părut incredibil de amenințător felul în care l-am ocolit. Ei bine, eu credeam că am fost foarte cool în proba aia, și după vreo șapte ani am văzut proba pe un VHS. Eram un papagal care tremura, probabil mai aveam puțin și făceam pe mine de emoție. Amintirea mea era cu totul și cu totul alta!"
„Băiețelul slăbuț, cu ochelari...aveam să aflu că îl cheamă Nae Caranfil”
În industria noastră de film, totul se leagă, iar în lumea filmului toată lumea cunoaște pe toată lumea. „Povestea e foarte interesantă, eram elev la școala 56 (…) a venit un băiețel în școală, slăbuț, cu ochelari, cum mai târziu aveam să aflu că îl cheamă Nae Caranfil, care căuta copii. Era asistent de regie la Elisabeta Bostan și căuta copii la modul "care recita cel mai frumos din clasă".", își amintește Dan Bordeianu. Este drept, Dan nu recita chiar cel mai frumos din clasă, dar Nae Caranfil mirosise alte merite! Dan Bordeianu știa niște versuri care au impresionat-o pe Elisabeta Bostan. „Cred că le-a plăcut că le cântam un cântec deochiat. Știam eu un cântec cu studente și la 11 ani să îl auzi pe ăla cu... erau niște studente care făceau niște lucruri... (...) Cert este că maica-mea, care era cu mine, am văzut-o ca, exact cum faci tu acuma, a pus mâna așa și... copilașul meu, ceva de genul ăsta...", povestește Dan Bordeianu.
Micile roluri de început Pentru unii actori, începuturile au constat în roluri secundare prin producții străine de categoria "ț" filmate în România sau joburi pe care trebuia să le accepte ca să se poată susține în facultate. „A fost foarte haios, pentru că aveam un machiaj foarte elaborat, era un film de groază, un film de categoria a ț-șpea, care îmi dau seama că a contribuit cumva la experiență, în sensul că am reușit să mă obișnuiesc... Mă distram foarte tare, mă distram foarte tare... eram pe jumătate în pielea goala, eram în chiloți sau ceva de genul ăsta...(...) Încercam să mă port cât mai firesc...cât de firesc se poate purta un om care umblă în chiloți în fața echipei de filmare...", își amintește Bogdan Albulescu. „În timpul facultății, ca să facem bani, eu și cu un coleg de-al meu al cărui nume nu îl dau, că e persoană publică și s-ar putea să nu îi placă... Dragoș Bucur... am colaborat cu TVR-ul, aveau o emisiune pentru copii, un soi de quiz show (…) Și aveau nevoie de doi clowni acolo în décor, și ne vopseam atât de tare pe față încât să nu ne recunoască cineva... Și erau doi cretini care treceau prin cadru, așa, adică studenți la actorie, ei studiau Shakespeare și Cehov, dar mai făceau un bănuț! Asta a fost prima experiență", spune Dan Bordeianu.
Succes de la primul lungmetraj Pentru Cosmina Stratan și Cristina Flutur, succesul a venit de la primul lungmetraj. „Am primit un telefon de la directorul de casting și mi-a spus să vin la București pentru o probă. Știam că e pentru filmul lui Cristian... Bine, nu l-am crezut, la început, dar până la urma m-am hotărât totuși să mă sui în autocar și să vin. (...) Am zis că e o glumă, credeam că cineva de la teatru m-a sunat să-mi facă o glumă, de zi de sărbătoare, și i-am spus lui Cătălin să mă sune a doua zi”, povestește Cristina Flutur. „Și cred că la vreo două săptămâni, am primit un telefon și mi-a zis Cătălin: ar vrea și Cristian să te cunoască. Care Cristian? Păi, regizorul filmului, Cristian Mungiu. Și atuncea am zis: A! Despre asta era vorba. Bine”, spune Cosmina Stratan. „Într-adevar, pentru mine 4 3 2 a fost un ... Practic un început de drum în filme. Făcusem înainte film, dar roluri destul de mici, în coproducții româno-americane sau româno-franceze, și mici roluri, apariții aproape, nici măcar roluri secundare în filme românești, dar ăsta a fost într-adevar un rol care mi-a dat șansa să apar altfel în fața regizorilor străini. Să se uite și să zică: da, uite, a apărut un actor!”, mărturisește Vlad Ivanov. „Cred că cel mai important casting pe care l-am avut a fost la Cristi Puiu, el a fost profesorul nostru doi ani de zile, de actorie film...(...) Și m-a sunat, mi-a zis: nu vrei să vii să dai un casting pentru Aurora? Am zis Ooooo, ba da! M-am dus și am citit o singură dată, îmi aduc aminte. Și mi-a zis: da, gata! Asta e tot!", spune Alina Grigore. „În primul rând, cu foarte multă emoție, pentru că am aflat că am luat rolul cu o săptămână înainte de a începe filmarea. Și până a trecut, mi-a trecut bucuria, entuziasmul aflării veștii, a trecut ceva. (...) Nu am avut timp și de fapt nici nu prea s-a vrut să-mi fac un research, așa cum mi-am făcut pentru următorul film, pentru Loverboy. Pentru că Florin Șerban își dorea să pastreze ceva, așa, foarte proaspăt”, povestește Ada Condeescu.Unii voiau să faca asta de mici... „Mă fascinau actorii încă de mică. Mi se părea minunat ce fac ei acolo. Știu că mergeam la niște repetiții la Teatrul Descompus unde vedeam procesul: cum ajunge Maia Morgenstern la momentul la care spunea un monolog nu știu cum. Pe mine tot procesul ăla și faptul că nu vorbeau normal! Faptul că vorbeau despre niște lucruri, despre niște povești fascinante și aveau tot felul de detalii mici la nivelul ăla al meu de vârstă! Am știut că asta vreau și eu sa fac!", spune Ana Ularu. „E un lucru de râs, că nici nu intasem la Institut și visam la premiul Oscar ca la un punct de premiul I, de râvnit. Și atunci spui: dacă vreau 10, poate reușesc să iau un 8!”, subliniază Luminița Gheorghiu.
Au descoperit drumul menit, dar mai târziu ...Alții au avut șansa de a descoperi că drumul pe care erau... nu li se potrivea! Cristian Mungiu a studiat limba și literatura engleză și a lucrat o perioadă ca profesor, dar și ca ziarist. „În primul rând, pierzi un fel de inocență, care e foarte creativă! La început ai mai puține îndoieli, în mod paradoxal, chiar dacă ești crud, habar n-ai de o mulțime de lucruri, dar asta îți dă un fel de libertate să te exprimi și te exprimi într-un mod mult mai curajos decât cu timpul, când începi să devii conștient de ce faci tu, de ce faci în raport cu ceilalți, de ce exista în lumea asta înainte să te naști tu, lucrezi tu, înainte să faci, de ce se face concomitent”, explică Mungiu. După o asemenea paletă colorată de experiențe, nu putem decât să le spunem... felicitări! Felicitări că au răzbit, că au reușit și că astăzi sunt în fața noastră, după ce au pus bazele unei cinematografii pe care festivalurile internaționale o aplaudă și o premiază. Datorita filmului vieții lor, și noi suntem astăzi... Ca-n filme!
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
