„Nu cred că există prescriere pentru ce a fost la Revoluție, la Mineriadă. Redeschiderea acestor dosare este binevenită. Dacă ele nu se vor rezolva, dacă li se amintește tinerilor despre ce a fost e un lucru bun că nu uităm. Există această tendință de a trăi doar în în clipa de față, în cele 24 de ore ale zilei și a nu te interesa de ce-a fost acum 10, 15, 20, 60 de ani”, a spus jurnalistul.
În opinia sa, mineriada din 13-15 iunie „nu are nicio legătură cu fenomenul Piața Universității”.
„Este confuzia pe care o văd, voită sau nu, cel mai adesea repetată. Piața Universității a fost un fenomen care a durat din 20 aprilie în 20 mai. În acea perioadă niciun un reprezentant al forțelor de ordine nu a mișcat un fir de păr al vreunui demonstrant, n-au fost bruscați, n-a fost nimeni reținut sau evacuat de acolo. După 20 mai, chiar liderii informali ai Pieței – Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, Stelian Tănase - au spus: asta a fost, alegerile s-au desfășurat, ăsta e rezultatul, mergem acasă. În piață au rămas 40 de inși în niște corturi. Nu vreau să jignesc, dar nu reprezentau Piața Universității”, a spus Cristian Tudor Popescu.
El a adăugat că acolo s-a produs atacul minerilor, care nici măcar nu i-a avut ca țintă pe cei care au rămas în Piața Universității, deoarece aceia fuseseră evacuați de forțele de ordine în 13 iunie, ci pe „oameni nevinovați care treceau pe acolo”.â
„Criteriile după care minerii au luat oamenii la bătaie au fost după aspect, căutând pe cineva care să semene a fascist, legionar - și aici e vina dlui Iliescu. El a incitat, a creat această atmosferă de violență prin ceea ce a spus cu o zi înainte. Minerii au năvălit în piață, au văzut niște oameni și au zis: să îl luăm pe ăla care are blugi și plete, s-o luăm pe aia că are fustă scurtă”, a spus Cristian Tudor Popescu.
„Aici e o idee veche, din adâncul comunismului. Faptul că cei care nu au salopete pătate de motorină, nu au mâinile bătucite, cască pe cap, ceilalți sunt o gloată informă. Oameni adevărați sunt cei murdari și în salopetă. A fost o secvență foarte interesantă atunci, a venit o masă de inși care strigau, minerii i-au văzut venind, nu au știut ce au de gând, s-au pregătit să se ciocnească cu ei și unul a zis: civilii să treacă mai departe. Ei se gândeau că sunt o armată, așa se tratau pe ei înșiși, ca pe o a doua armată a țării, iar restul sunt civili”, a povestit jurnalistul.
„Încă un lucru care poate se uită: numărul mai mare de bucureșteni, mai mare decât cel din vârful de prezență în Piața Universității, care îi aplaudau pe mineri, care erau fericiți că au venit minerii să facă ordine și să înlăture elementele alea declasate, fasciste. Asta era mentalitatea în acel moment. Era o Românie ieșită din comunism de câteva luni, oamenii se speriau, voiau liniște, nu mai voiau o revoluție, nu voiau revoluția continuă a lui Troțki. Voiau liniște deja, abia avusese loc o revoluție, ajunge, e mult, și așa ne-am stresat, noi nu avem vocația revoluțiilor și nu le pornim de capul nostru. Revoluția a obosit, au venit minerii să facă liniște, mii de bucureșteni aplaudau de pe margine, ca la vizita lui Nixon la București”, a mai spus Cristian Tudor Popescu.