Baza militară americană de la Mihail Kogălniceanu a costat 50 de milioane de dolari, iar construirea ei s-a încheiat în 2009.
Baza de la Kogălniceanu are însă o problemă. Este prea mică. Poate găzdui doar 2.000 de soldaţi. Aşadar, vor trebui construite noi clădiri în care să încapă mai mulţi soldaţi, dar şi familiile lor. Căci în bazele permanente, militarii sunt însoţiţi şi de familii.
Lucrările de extindere ar putea costa alte câteva zeci de milioane de euro, iar o parte dintre lucrări vor fi mai mult ca sigur subcontractate unor companii locale.
Apoi, simpla existenţă a bazei generează bani. Pentru Mihail Kogălniceanu şi întregul judeţ Constanţa este ca şi cum ar avea permanent câteva mii de turişti străini care îşi fac cumpărăturile la magazinele din zonă. Doar hotelurile nu vor câştiga prea mult de pe urma prezenţei americane.
Cum a fost la alții
Pe insula japoneză Okinawa, bazele militare ale Statelor Unite au ajuns să susţină aproape 10% din economia locală. Iar uneori americanii plătesc chirie statului în care îşi staţionează soldaţii.
În anii 80, guvernul din Filipine ajunsese să încaseze jumătate de miliard de dolari pentru prezenţa militară americană.
Kîrgîzstanul a primit până de curând aproximativ 60 de milioane de dolari. O sumă mică, dar care a venit la pachet şi cu o ştergere a datoriilor faţă de Statele Unite.
Pe de altă parte sunt şi ţări care îi plătesc pe americani. Germania susţine anual cu un miliard de dolari bazele americane de pe teritoriul său. Japonia la fel. Desigur, o parte din aceste sume se întorc în economia oraşelor care găzduiesc bazele.
Aşadar, România şi Statele Unite au multe detalii de pus la punct înaintea transformării bazei de la Mihail Kogălniceanu într-o bază permanentă.