Și dacă tot a venit vorba de prevenirea incendiilor… Când a fost ultima oară când ați văzut un hidrant? Legea spune că 60% dintre străzile unui oraș trebuie să aibă așa ceva, dar cele mai multe au fost acoperite de asfalt sau pur și simplu nu mai funcționează.
Alexandra a preluat o cafenea din centrul Bucureștiului în urmă cu 6 luni. Cu puțin timp înainte, cei de la ISU au făcut un control de rutină. Au constatat doar câteva mici nereguli.
De exemplu, un dispozitiv pentru ieșirea de urgență care trebuia iluminat. Modul de deschidere al ușii de exemplu, să se deschidă spre exterior. Lucrurile s-au remediat.
Foarte important, procesul verbal nu menționa nimic despre vreo autorizație ISU. Asta pentru că la momententul respectiv, documentul nu era necesar. După incendiul de la Colectiv, primăriile din toată țara au cerut tot mai multe documente celor care voiau să obțină autorizația de funcționare pentru 2016. Cum fiecare primărie are libertatea să solicite ce acte crede, de la o localitate la alta pot să apară diferențe semnificative. De exemplu, patronul unui magazin din Brăila trebuie să depună la primărie 9 documente, în vreme ce dosarul pentru sectorul 4 al Capitalei ar cuprinde 13 documente. Cea mai mare problemă o ridică autorizația ISU. Agenții comerciali trebuie să apeleze la una dintre firmele de arhitectură acreditate de autorități. Dosarul Alexandrei trebuia să fie gata în cel mult 20 de zile lucrătoare.
Alexandra: „Nu am mai reușit apoi să dăm de acei oameni. Fiind foarte ocupați, nu s-au mai putut ocupa. A trebuit să contactăm alte firme.”
Nici firmele de arhitectură și nici primăriile nu fac față numărului mare de dosare pe care trebuie să le proceseze. Desigur, birocrația costă. Pentru o cafenea din București în care nu intră mai mult de 40 de oameni, patronii vor scoate din buzunar cam 3.000 de euro, doar pentru studiul ce prevede acțiunea în caz de incendiu.
Pentru Alexandra, suma reprezintă cam jumătate din vânzările pe o lună. În condițiile actuale, un patron de bună credință nu are cum să obțină autorizația de funcționare până la 1 ianuarie, când expiră vechiul document.
Problema este că toate aceste hârtii nu previn în mod real incendiile. Ele există sau nu, dar în realitate lucrurile stau altfel.
De pildă, un magazin care are mai puțin de 50 de metri pătrați nu are nevoie de autorizație ISU. Multe se află la parterul unor imobile și în București cel puțin, din 11 mii de blocuri, cam 2 mii au la parter diverse spații comerciale. Acestea au sub 50 de metri pătrați și nu au nevoie de autorizație, chiar dacă un incendiu izbucnit la parter poate afecta tot blocul.
Magazinele mai mari sunt obligate să dețină și hidranți. Însă nici autoritățile nu respectă această regulă. Conform unei legi care a intrat în vigoare la începutul anilor 2000, cel puțin 60% din străzile unui oraș trebuie echipate cu hidranți. Ovidiu Nicolaie este arhitect și se ocupă printre altele de obținerea autorizațiilor ISU.
Ovidiu Nicolaie, arhitect: „Înainte de Revoluție, toate spațiile comerciale erau dotate cu hidranți. Exista rețea de hidranți funcțională. Din observațiile noastre, hidranții exteriori fie au fost asfaltați, fie nu mai funcționează.”
Legea mai spune acum și că toți cei care construiesc o clădire nouă, de la zero au nevoie și de avizul unui expert în Securitatea Incendiilor.
Ovidiu Nicolaie, arhitect: „Acești experți sunt în jur de 60 la nivel național. Cam 33 în București și cealaltă jumătate în țară. Cel puțin 20 de județe nu au experți.”
Rezumând, în România sunt foarte puține clădiri care respectă întocmai legislația privind prevenirea incendiilor. De multe ori, nici nu ar avea cum. Obținerea autorizațiilor de funcționare pentru 2016 nu se va încheia până pe 31 decembrie. Patronii pot să închidă până primesc toate actele, sau pot funcționa ilegal. O soluție pe termen mediu ar fi ca autorizațiile deja existente să fie prelungite pentru câteva luni, timp în care autoritățile ar urma să proceseze dosarele primite.