Buruieni înalte şi copaci neîngrijiţi, iar din loc în loc mormane de gunoaie - aşa arată terenul pe care Compania Naţională de Investiţii anunţa, în 2009, că va construi un bazin de înot. În acest loc de la periferia oraşului ar fi trebuit să se construiască un bazin olimpic de înot. În acest scop, 12.000 de metri pătraţi au trecut din domeniul public în cel privat, unde se află şi acum.
„Am pus la dispoziţie terenul pentru Compania Naţională de Investiţii, dar, după cum vedeţi, proiectele se opresc în incompetenţă. În momentul de faţă cei de la Guvern nu mai vorbesc nici de studiul de fezabilitate, nici de proiecte, cu atât mai mult de finanţare”, spune Marinică Dincă, senator PDL.
Din păcate, cei care suferă de pe urma nepăsării politicienilor sunt oamenii de rând.
„Un bazin reprezintă sport, mişcare şi reprezintă sănătate, ceea ce avem nevoie”, spune un localnic.
În vestul ţării este aceeaşi problemă. În 2010, Ministerul Dezvoltării, prin Compania Naţionala de Investiţii, a lansat proiectul de construire a unui bazin de înot în Timişoara. Lucrarea, evaluată la aproape 3,8 milioane de lei, a fost scosă la licitaţie şi atribuită unei firme. Ce a urmat e un scenariu tipic românesc.
„Au venit, au văzut spațiul, am amenajat locul pentru desfăşurarea lucrărilor de şantier şi din acel moment nu s-a mai derulat nicio lucrare intrând într-un blocaj total”, afirmă Marilen Pirtea, rectorul Universităţii de Vest din Timişoara.
Terenul trebuia să fie transformat într-un bazin de înot încă din anul 2010. Au trecut patru ani de atunci şi nimic nu s-a schimbat. Tot ce se poate vedea este vegetaţia crescută excesiv.
Braşovenii sunt însă mai norocoşi. Pentru ei, Compania Naţională de Investiţii a avut bani, în 2011, să modernizeze şi să lungească vechiul bazin de înot din oraş.
Acum, Bazinul Olimpic de la Braşov are 10 culoare şi 658 de locuri în tribună. La subsol sunt saune, jacuzzi şi o cameră pentru masaj. Valoarea investiţiei a fost de aproape 30 de milioane de lei. 70% din cheltuieli au fost suportate de Compania Naţională de Investiţii, iar restul din bugetul local.
Un program menit să nască viitori campioni, dar şi oameni mai sănătoşi a fost îngropat sub nepăsarea statului care se ascunde acum în spatele lipsei banilor. În 2007, Guvernul promitea construirea a 70 de bazine de înot în toată ţara. Perla coroanei ar fi trebui să fie Complexul Olimpic de Nataţie de la Otopeni unde se dorea chiar organizarea unor mari competiţii internaţionale. De la lansarea programului celor 70 de bazine de înot, doar 11 au fost terminate, iar alte 7 sunt în lucru. Restul de 52 de proiecte au rămas, probabil, într-un sertar, unde aşteptă finanţarea mult dorită.
La Cluj-Napoca, bazinul olimpic s-a dovedit a fi o promisiune deşartă. Primăria a pus la dispoziţie un teren de 12.000 de metri pătraţi, pe care ar fi trebuit să se construiască un complex de polo, cu două bazine, vestiare şi tribune pentru spectatori, însă Compania Naţională de Investiţii a renunţat la idee, din cauza lipsei fondurilor. La fel s-a întâmplat şi la Arad. Pe de altă parte, în Turda, de exemplu, în 2012 s-a finalizat construcţia bazinului de înot didactic, realizat cu fonduri de la Compania Naţională de Investiţii şi de la primărie, bazin unde 200 de copii urmează în acest moment cursuri de înot.
Construirea unor bazine de înot în multe oraşe din ţară pare să fie o misiune imposibilă. În Iaşi, Primăria nu a auzit de vreun asemenea proiect, deşi există o hotărâre de guvern care aprobă investiţia. În Galaţi şi Brăila nu s-a pus nicio cărămidă la fundaţia bazinelor de înot, cu toate că investiţii de milioane de euro au fost aprobate. În Slobozia, construcţia a fost începută, apoi abandonată şi în final a fost vandalizată de hoţi.