ANCHETĂ Digi24. De ce problemele cauzate de iarnă apar în fiecare an în aceleaşi zone ale ţării
FOTO Agerpres
Februarie 2012, judeţul Buzău, localitatea Râmnicelu. Totul este alb. Ici colo se vede câte o streaşină. În alte locuri, nu se mai vede nimic.
Aproape două luni au aşteptat oamenii din câteva judeţe ca zăpada să se topească. Şi-au făcut tunel ca să iasă din curţi şi au sperat că fundaţia caselor nu va fi afectată.
Ianuarie 2014, judeţul Brăila. În partea de nord, între oreşele Ianca şi Făurei, mii de oameni au fost izolaţi în localităţi şi chiar în case. Vântul a suflat cu peste 80-90 de kilometri pe oră, iar circulaţia a fost oprită pe toate drumurile naţionale şi judeţene. La sfârşitul aceluiaşi an, scenariul s-a repetat, cu tot cu probleme.
N-a fost linişte nici după ce viforul s-a oprit. Pe drumuri au umblat utilajele şi au croit cale prin nămeţi pentru ambulanţe sau maşini de poliţie. Bolnavii şi gravidele, cu sutele, au ajuns în spitale doar cu aeronavele SMURD.
Citiţi şi:
Judeţul Iaşi are peste 1.000 de kilometri de drum. Doar doi sunt protejaţi cu perdele forestiere
„Perdeaua” antiviscol, un eşec în Arad
În judeţe precum Ialomiţa, Buzău, Vrancea, Bacău, Neamţ şi Botoşani se întâmplă la fel în fiecare iarnă. Nămeţii acoperă totul, iar oamenii nu pot decât să se roage ca vântul şi ninsoarea să înceteze. Unii îşi pierd animalele, alţii rămân fără mâncare după ce magaziile sunt îngropate în nămeţi. Mereu, bătrânii aşteaptă ajutorul pompierilor şi al jandarmilor ca să iasă din case, iar copiii au învăţat deja că viscolul şi zăpada le prelungesc vacanţa.
Zăpada şi vântul închid şi autostrăzile. Deşi pe zeci de kilometri există parazăpezi, acestea nu ajută la nimic. Autostrada Soarelui, de exemplu, care traversează Bărăganul, este considerată extrem de periculoasă de autorităţi. Şoferii pot cu uşurinţă să derapeze şi să producă accidente în lanţ. În ultimii ani, sute de şoferi au aşteptat ore întregi salvarea pe astfel de drumuri.
Perdele forestiere doar pe hârtie
Iarnă de iarnă, România cade pradă viscolului pentru că autorităţile nu sunt în stare să pună în aplicare un plan care funcţionează de zeci de ani în vestul Europei. Încă din 2014 ar fi trebuit să planteze perdele forestiere de protecţie de-a lungul celor mai expuse şosele pe timp de iarnă.
Dintr-un plan de cinci mii de hectare de perdele s-au făcut proiecte pentru 10% din suprafaţă şi s-au plantat pe doar 1%. Perdelele forestiere au nevoie de aproape şapte ani pentru a deveni eficiente, iar până atunci România cheltuieşte zeci de milioane de euro anual pentru contracte de deszăpezire a unor drumuri pe care nu e în stare să le protejeze de viscol.
Pe hârtie, proiectul de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie este unul grandios.
1.752 de kilometri şi 5.270 de hectare de teren pe care să fie plantaţi copaci ca paravan în calea viscolului. În total, este vorba de peste 70 de drumuri naţionale şi judeţene, plus trei autostrăzi.
Badea Marinescu, inspector-şef Garda Forestieră Bucureşti: „Eu cred că de perdele forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie avem nevoie ca de aer. Pentru că, ce este mai rău decât un drum înzăpezit pe timp de iarnă? Ce este mai rău decât oameni blocaţi în nămeţi, intervenţii, cheltuieli, şi, de ce nu, Doamne fereşte, pierderi de vieţi umane?”.
Cele mai multe drumuri vizate sunt cele din sud-est şi din Moldova, închise în fiecare iarnă cu zilele din cauza zăpezii viscolite. Suprafeţele unde e nevoie de perdele forestire au fost stabilite printr-o ordonanţă de urgenţă intrată în vigoare în iunie 2014. În toamna aceluiaşi an ar fi trebuit să înceapă şi plantările de-a lungul şoselelor, la o distanţă considerată de maximă eficienţă.
Corina Ganţ, inginer-proiectant la ICAS: „Pentru autostrăzi şi drumuri naţionale este undeva la 30 de metri. Lăţimea perdelelor pe care noi am proiectat-o este tot de 30 de metri. Sunt perdele total acumulatoare de zăpadă, adică zăpada se strânge în ele şi în parte expusă vântului, în aşa fel încât pe drum să ajungă numai zăpada căzută de sus, nu şi cea viscolită de pe terenurile înconjurătoare.
Responsabil de proiect este Ministerul Mediului, prin Garda Forestieră şi Romsilva. După ce Compania Naţională de Drumuri a stabilit care sunt zonele cu pericol, ministerul trebuia să comande studiile de fezabilitate. Acestea cad în sarcina Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice. Într-un an şi jumătate de la intrarea în vigoare a ordonanţei, specialiştii au făcut 22 de proiecte.
Florin Achim, director tehnic al ICAS: „De-a lungul autostrăzilor A1, A2, A4, Centura Bucureştiului şi câteva drumuri naţionale. Suprafaţa ce acoperă proiectarea perdelelor respective se ridică la circa 478 de hectare distribuite pe cinci judeţe, inclusiv municipiul Bucureşti”.
Adică mai puţin de zece la sută din total. Numai că, din cele 478 de hectare, din 2014 şi până acum, au fost plantaţi copaci doar pe 24 de hectare, în apropiere de Feteşti. Alte 22 de hectare ar urma să fie împădurite în primăvara acestui an. Directorul Romsilva spune că, deşi proiectele sunt gata pe hârtie, realitatea din teren e diferită.
Adam Crăciunescu, director general al Romsilva: „Romsilva are asiguraţi puieţii necesari pentru toate studiile care sunt realizate până acum, dar am fost în imposibilitatea să înfiinţăm aceste perdele pentru că terenul nu l-am primit încă”.
De multe ori, proprietarii terenurilor pe care urmează să fie plantate perdelele forestiere sunt aproape imposibil de găsit pentru a fi expropriaţi, aşa că proiectul bate pasul pe loc. Problema ar fi de fapt lipsa unui registru naţional de cadastru.
Florin Achim, director tehnic al ICAS: „Au fost şi câteva primării care nu ne-au răspuns sau au răspuns cu mare întârziere, motiv pentru care în momentul de faţă, din cele 22 de documentaţii avem cinci pentru care nu avem date complete în ceea ce priveşte proprietarii terenurilor”.
În unele cazuri, chiar dacă este găsit proprietarul terenulului, nu poate fi stabilită suprafaţa pe care o deţine. Un lung şir de lipsuri birocratice care face ca drumurile să rămână în continuare fără apărare în faţa viscolului.
Specialiştii spun că, potrivit ordonanţei, proprietarii nu pot refuza împădurirea.
Badea Marinescu, inspector-şef la Garda Forestieră Bucureşti: „În situaţia în care proprietarii sunt de acord cu înfiinţarea acestor perdele ei rămân proprietari de vegetaţie forestieră şi primesc nişte despăgubiri conform legii 46/2008. În situaţia în care nu sunt de acord cu înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie se trece la etapa următoare, respectiv exproprierea pentru o cauză de utilitate publică”.
Odată plantată, o perdea de protecţie începe să producă efecte după 6-7 ani, când ramurile copacilor să unesc. Tocmai de aceea, statul ar fi trebuit să ia astfel de măsuri cu mulţi ani în urmă. De exemplu, atunci când au fost făcute planurile de construcţie a autostrăzilor.
Adam Crăciunescu, director general al Romsilva: „Trebuia atunci delimitate aceste culoare pentru că sunt stabilite pe planuri, dar nu s-au emis procedurile de punere la dispoziţie a acestor terenuri pentru a fi împădurite”.
Amenajarea unui hectar de perdea forestieră costă aproximativ 30.000 de lei, în timp ce despăgubirile acordate pentru exproprieri pot fi chiar şi de zece ori mai scumpe, în funcţie de valoarea terenului.
În cele mai multe zone din ţară este imposibilă plantarea copacilor
După 1989, parazăpezile de metal au devenit ţinta hoţilor de fier. Drumurile au rămas astfel în bătaia viscolului, iar acum, în cele mai multe zone din ţară este aproape imposibil să fie plantaţi copaci sau vegetaţie, aşa cum cere legea.
După Revoluţie, parazăpezile confecţionate din metal au devenit ţinta hoţilor. O altă soluţie de protecţie sunt perdelele forestiere. Judeţul Constanţa are, în total, doar 20 de kilometri de salcâmi plantaţi pe marginea drumurilor cu probleme, deşi ar trebui să existe pe 200 de kilometri.
În 2010, Consiliul judeţean Constanţa a cumpărat un milion de puieţi de salcâmi, pentru care a plătit 300.000 de lei. Au fost distribuiţi gratuit, pentru că toate terenurile pe care ar fi trebuit plantaţi erau private.
Lucian Poşerbă, directorul RAJDP Constanţa: „Au fost discuţii cu proprietarii, din câte ştiu, dar toţi au avut acelaşi răspuns: nu au fost de acord”.
În Dolj ar fi trebuit plantate perdele forestire pe o distanţă de 195 de km. Unul dintre drumurile cu probleme este Craiova-Calafat.
Florel Catană, primar Galicea: „Se blochează de fiecare dată când viscoleşte”.
Aceste situaţii puteau fi evitate cu uşurinţă dacă existau perdele de protecţie. Doar că la licitaţii nu s-a prezentat nimeni, deoarece după 1989 terenurile agricole au fost retrocedate.
Drumurile naţionale de pe rata DRDP Timişoara ar fi trebuit protejate de perdele forestiere pe o lungime de peste 300 de kilometri. În judeţul Timiş ar fi trebuit împăduriţi peste 140 de kilometri, 100 km în Caraş-Severin, aproape 40 de kilometri în Arad, 27 de kilometri în Bihor şi 2 kilometri în Hunedoara.
De protecţie împotriva viscolului ar fi trebuit să beneficieze şi autostrăzile, o prioritate pentru guvernanţi, cel puţin la nivel declarativ.
Autostrada care trece prin judeţul Timiş ar fi trebuit protejat ă de o perdea forestieră pe 3,5 kilometri, atât pe partea dreaptă, cât şi pe partea stângă. Însă Ministerul Mediului a solicitat realizarea unui studiu de fezabilitate în aces sens abia anul trebut, dar nu a trimis şi fonduri. Mai mult, terenurile unde urma să se facă împăduririle au fost identificate, dar nu sunt nici acum expropriate.
În alte ţări europene, situaţia este mult mai bună, spun şoferii de TIR: „Sunt perdele de copaci şi plus, au suplimentar, pe lângă autobandă au ceva perdele pentru vânt, zăpadă, să nu dea în autobandă. Şi la noi ar fi trebuit. Da... multe ar fi trebuit la noi”.
Un semnal de alarmă este tras şi de transportatorii din vestul ţării.
Miron Sporea, vicepreşedintele Asociaţiei Patronale a Transportatorilor Europa: „Au fost transportatori care au rămas două trei zile până aă ajungă cu marfa”.
Ordonanţa de Guvern din 2014 stabilea că necesarul de perdele forestiere de protecţie este de 1.752 km.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
