„Agenția Domeniilor Statului nu se mai transformă într-o agenție de reglementare a pieței funciare, își păstrează denumirea, va trece în subordinea primului-ministru și va avea rol de cumpărător. Birocrația e și mai redusă prin această formă, vânzătorul, cel care are o ofertă concretă, nu trebuie să meargă decât la primărie, urmând ca primăria să afiseze la avizierul primăriei dar și să transmită direcției din cadrul MADR oferta de vânzare pe care o are acel vânător”, a spus Daniel Constantin, ministrul Agriculturii.
Unul dintre motivele pentru care președintele a întors legea inițială a fost că Agenția Domeniilor Statului era și jucător și reglementator al pieței funciare. Acum, în loc de un balaur bicefal, avem doi balauri. ADS-ul va fi cumpărător și va fi nășit un reglementator la nivelul Ministerului Agriculturii care va lucra prin direcțiile teritoriale. E ciudat, pentru că deși a căzut la Curtea Constituțională, directiile agricole treceau la autoritățile locale și, probabil, că și în legea refăcută se va întâmpla asta.
Deci, prin ce va lucra Ministerul în teritoriu? S-ar putea să fie o scăpare. Marea problemă este că statul vrea să fie jucător important. ADS are deja 340.000 de hectare în administrare și cea mai mare parte e dată în concesiune unor latifundiari pe prețuri de nimic.
E de înțeles că politica Guvernului în acest moment este de a descuraja cumpărările de terenuri, dar o poate face și altfel.
Ministrul Daniel Constantin, în declarația sa, vorbea de câteva proceduri rapide ca să scadă birocrația. Dacă politica Guvernului este de a descuraja cumpărarea de terenuri de către străini, tocmai contrariul ar trebui să facă. Să umfle birocrația. Și e un domeniu în care putem fi maeștri. Se păstrează în lege dreptul de preemțiune al arendașului, al vecinului și apoi al statului, dar pot fi introduse tot felul de avize și semnături de comisii și comiții care să-i taie pofta străinului de a cumpăra. Și, în același timp, să fie încurajată achiziția de terenuri prin societăți comerciale. Și atunci străinii, pentru ușurință, vor cumpăra prin firme, așa cum au dreptul și acum.
Reglementarea cumpărării de către străinii din Uniunea Europeană a ajuns o problemă patriotică. E o teamă că ne ia cineva țara și fuge cu ea. Mai ales că au fost câteva declarații înfierbântate din Ungaria. Președintele a venit cu o propunere care sună cam prost. Străinii care vor să cumpere terenuri agricole în România să o poată face în aceleaşi condiţii oferite românilor de ţările respective. În Olanda nu există restricţii, drept urmare nici olandezii nu ar trebui să aibă vreo piedică. În schimb, Ungaria condiţionează cumpărarea terenurilor de către străini la cel mult un hectar, deci asta ar trebui să facem noi în cazul lor. Sunt discriminări și nu-și au locul. Cum nu-și are locul nici teama că ne ia cineva țara. Cine a vrut să cumpere teren agricol în România a făcut-o deja, prin firme.
Poate că Guvernul ar trebui, în domeniul funciar, să aibă alte preocupări. Suprafețele mari au fost deja preluate. În perspectiva, unei cereri vor apărea intermediarii - oameni care vor face comasări și ceva speculă când vor lua de la baba Gherghina și de la Moș Ion Roată ieftin, poate îi și vor înșela puțin. Străinii, dacă vin, cumpără suprafețe mari, pentru a face agricultură. Iarăși era prostească acea idee de a restricționa agricultorilor vânzarea de terenuri. Ar fi lovit în românii care ar fi vrut să se apuce de asta, căci legea trebuie să introducă tratament egal între românii și străinii din UE, tratament care este un principiu de bază al comunității din care facem parte.