Alexandra Furnea: Intram în baie ca mieii la tăiat

Mărturii cutremurătoare despre momentele ce au urmat incendiului din Colectiv. "Nici eu nu ştiu cum am supravieţuit unui asemenea infern", spune Alexandra Furnea, o tânără arsă în club, despre condiţiile pe care a fost nevoită să le suporte în Spitalul de Arsuri din Bucureşti.

Circul continuă în Parlament: Becali spune cum a făcut facultatea fără prezență. Șoșoacă jignește jurnaliștii. AUR îl atacă pe Iohannis

Influencerul Makaveli, amenințări din Parlament cu limbaj suburban: „Ascundeți-vă soțiile. Fiți cuminți, mergeți pe vârfuri”

Surse: Liberalii strâng semnături pentru a-l propune pe Crin Antonescu candidat comun la prezidențiale. PSD nu l-ar refuza

VIDEO: Incendiu puternic la Piața Matache din București

Răspunsul Elenei Lasconi întrebată dacă l-ar vota pentru funcția de premier pe Marcel Ciolacu

Theodor Stolojan acuză USR de lipsă de profesionalism. „Pune pe masă o hartie cu 8 cerințe și apoi pleacă. Nu e o metodă de negociere”

Agresiune în Parlament: Jurnalistă, hărțuită de Șoșoacă și Makaveli. „Mamă, cum a fugit!”. Parchetul General a deschis dosar penal

35 de ani de la Revoluție: Balconul Operei din Timișoara s-a umplut de oameni

Surse: PNL ar putea relua vineri discuțiile cu PSD și UDMR. Ciprian Ciucu nu va mai merge la negocieri

A scăpat din iad şi s-a trezit în altul. A plecat cu infecţii nozocomiale şi, la doi de la experienţa traumatizantă prin care a trecut, a găsit putere să povestească în exclusivitate pentru Digi24, despre durerea trăită în spital. Atenție, urmează mărturii care vă pot afecta emoţional!

Alexandra Furnea: „Primul cuvânt care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la experienţa mea din Spitalul de Arşi din Bucureşti este coșmar. Probabil că a fost la fel în toate spitalele din Bucureşti în momentul respectiv. Condiţiile sunt greu de descris, am stat când doi, când trei, când patru într-un salon, toaletele erau la câteva saloane distanţă. La un moment dat am sta într-un salon cu două paturi, unde toaleta era în salon şi asistentele glumeau că era salonul dedicat pacientelor care veneau să se opereze pe sub mână, făcându-şi diferite proceduri estetice, deci era cumva un salon privilegiat acela. Paturile erau susţinute cu ajutorul cutiilor de medicamente care erau aduse din depozit de asistente, nu exista un sistem prin care să putem ridica spătarul. E... cumplit, cumplit. Dar probabil cel mai traumatizant moment era cel al băilor. Acolo intram cu toţii ca mieii la tăiat. Eram suiţi în acestă cadă, eram spălaţi cu un duș ordinar de apartament, cu apă de la robinet. Îmi vine şi mie greu să înţeleg cum am supravieţuit până la urmă unui asemnea infern care s-a adăugat traumei în sine a incendiului şi durerilor de acolo. Am strâns aşa un întreg bestiar de suferinţe. Am fost nevoiţi să suportăm aceste intervenţii care se desfăşurau fără un protocol de anestezie, pe viu, exact cum îmi imaginez eu că s-ar fi întâmplat într-un spital de campanie în timpul celui de-al doilea război mondial.”