Ar fi putut să-și trădeze neamul, frații și camarazii, ar fi putut să renunțe la convingerile sale ca să scape de tortură și de umilințe, dar nu a făcut-o. Elisabeta Rizea a ales să trăiască și să moară ca un om liber.
A făcut 13 ani de temniță grea pentru că a sprijinit grupul de rezistența Arsenescu-Arnăuțoiu. A primit două sentințe, dintre care una a fost pedeapsa cu moartea. În timp ce alți români au ales resemnarea și lașitatea, ea a ales să lupte împotriva instaurării regimului comunist în România.
,,Dacă vorbeam, omorau tot satul”, mărturisea mai târziu. La alegerile din mai 1990, îndemna țăranii din Nucșoara, să nu aleagă un singur partid. Elisabeta Rizea a ales să sufere în loc să renunțe la demnitatea ei.