În mare măsură, e cât se poate de firesc: lumea şi ritmul în care trăim erau de neimaginat cu zeci de ani în urmă. Dar merită măcar să aruncăm un ochi în anii 60, de exemplu. Sau chiar cu un secol în urmă. Aceeaşi ţară, aceeaşi iarnă, dar o cu totul altă perspectivă.
„Ne-am trezit peste noapte împotmoliţi în frumos. Şi primii care au protestat împotriva acestei estetici cam abuzive au fost automobiliştii de toate mărcile. (...) Nici măcar tractoarele cu pluguri n-au putut împiedica să se piardă întâlniri”, aşa suna comentariul care însoţea imaginile iernii din 1966.
Aşa că bucureştenii au ieşit în stradă cu lopeţile ca să facă drum prin zăpadă.
Maşini şi tramvaie blocate pe şosele, militari în misiunea "deszăpeziea" – aşa arăta Capitala în iarna lui 1966. Peisajul nu era diferit nici în 1954. O iarnă la fel de grea, cu nămeţi înalţi de 5 metri, lovea Bucureştiul.
„A fost o iarnă îngrozitoare, multă lume era îngrozită, să nu uităm că atunci se produceau acele arestări masive”, povesteşte istoricul Georgeta Filitti.
Dacă ne întoarcem şi mai mult în timp, descoperim că iarna lui 1941 a fost cea mai geroasă din ultimul secol. În Bucureşti au fost minus 32 de grade Celsius. În Piaţa Universităţii, nici urmă de maşini.
Astăzi, când ninge, ne enervăm totuşi că taxiurile nu ajung la timp sau nu răspund deloc la comandă. La fel se întâmpla însă cu birjele în perioada interbelică.
„Birjarii nu erau foarte gentili. Pentru că pe o vreme ca asta când toată lumea avea nevoie să meargă undeva, cereau nişte preţuri exorbitante şi reclamaţiile la primărie curgeau”, spune istoricul Filitti.
În urmă cu peste un secol, iernile erau la fel de grele, dar soluţiile ceva mai simple.
La sfârşitul veacului al XIX-lea, bucureştenii nu ieşeau din casă cu săptămânile atunci când erau nămeţii mari.