A. Blandiana, despre poezia „Arpagic” în care l-a parodiat pe N. Ceaușescu: Cartea a dispărut din librării în câteva ore
În 1980, Ana Blandiana a publicat volumul de versuri pentru copii “Întâmplări din grădina mea” şi îl inventează ca personaj literar pe motanul Arpagic.
În 1988, aceasta publică un alt volum “Întâmplări de pe strada mea” în care și l-a imaginat pe Arpagic purtându-se ca Ceauşescu. Volumul i-a adus o nouă interdicție din partea regimului comunist.
„Interdicţia era pentru o poezie pentru copii şi care făcuse să se schimbe numele lui Ceauşescu în Arpagic, numele motanului în care îl parodiam pe Arpagic. Nu consideraţi că am făcut un act de curaj, cel mult se poate considera că am făcut un act de iresponsabilitate. Această poveste cu Arpagic este importantă nu pentru că am scris eu o poezie în care făceam băşcălie de Ceauşescu, ci pentru că reacţia publică a fost uluitoare. Cartea a dispărut din librării în câteva ore. Lui Ceauşescu, căruia mereu i se schimbă numele, i s-a spus Arpagic. Eu nu mi-am găsit dosarul de la Securitate, ci doar câteva foi din alte dosare. A fost o filă interesantă cu un ordin semnat de şeful Securităţii către şefii regionali să retragă cartea. Răspunsurile lor erau interesante. Cel de la Timişoara îşi punea cenuşă în cap, n-avea nicio vină că se vânduse cartea. Îşi ceruse aproape iertare că nu a putut să recupereze”, a spus aceasta la Digi24.
Poeta a mai povestit, citându-l pe scriitorul Miodrag Milin, că revoluția a început la Timișoara datorită gestului unui muncitor de a bloca un tramvai.
„A apărut de curând o carte a unui istoric din Timişoara, Miodrag Milin, care strânge mărturii a celor care au fost în stradă. Mulţi sunt scriitori. Senzaţia este înspăimântătoare pentru că totul s-a petrecut fără niciun lider, fără niciun plan. În ziua de 16 în care s-a strigat pentru prima oară „Jos Ceauşescu”, a strigat un poet. În Piaţa Maria, unde locuia pastorul Tokes, era un mare nod de tramvaie, de autobuze, un muncitor a avut ideea să tragă cu o frânghie antenele tramvaiului care era pe şine. În felul asta, tramvaiul a rămas blocat şi toate tramvaiele care au venit n-au mai putut înainta şi toată lumea a coborât din ele. Ăsta a fost începutul revoluţiei. S-a creat o mulţime prin acest gest şi în cadrul acestei mulţimi care era acolo, se ştia că Tokes era în casă şi a ieşit la un moment dat rugându-i să se împrăştie. Această mulţime creştea cu cât tramvaiele veneau, la un moment dat s-a auzit o voce care a strigat „Jos Ceauşescu”. Daniel Vighi povesteşte că lui i-a venit ideea să începea să cânte „Desteaspta-te române”, dar n-au ştiut decât primele versuri”, a mai povestit Ana Blandiana.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
