„Am învins, am învins, am învins!”, acestea au fost cuvintele rostite de poetul Mircea Dinescu dintr-un studiou al Televiziunii Române, care au pecetluit victoria revoluției.Însă 22 decembrie s-a dovedit a fi doar a doua zi sângeroasă dintr-un lung șir. După ce aghiotanții lui Ceaușescu reușiseră să înăbuşe revolta din ziua precedentă, oamenii au ieșit din nou în stradă, încă de la orele dimineții.
Demnitarii comuniști au dat ordine ca protestatarii să fie împrăștiați, dar zecile de mii de oameni din Piaţa Universităţii n-au mai dat înapoi.
În timp ce piaţa vuia, Nicolae Ceauşescu încheia ultima ședință a Comitetului Politic Executiv al PCR. A încercat apoi să țină din nou un discurs la balconul sediului Comitetului Central, însă de frica mulţimii s-a retras și a fugit cu elicopterul de pe acoperişul clădirii.
Stănculescu a ordonat armatei să se retragă în cazărmi
Ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, s-a sinucis, iar Victor Atanasie Stănculescu a fost numit la conducerea Armatei. Ştiind ca liderul fugise, Stănculescu a ordonat retragerea militarilor în cazărmi.
Soții Ceaușescu au încercat să meargă, întâi la Snagov, apoi în Dâmbovița. Odată ajunși la Târgoviște, cei doi au fost arestați. În Capitală, protestatarii ocupaseră principalele instituții. La televiziune, Ion Caramitru şi Mircea Dinescu, secondaţi de un grup de revoluţionari, anunţau victoria.
Oficial, la Revoluţie au murit 1.104 de oameni
Tot pe 22 decembrie s-a constituit Frontul Salvarii Naţionale, iar Ion Iliescu a citit platforma-program a partidului care urma să preia puterea în tânara democraţie. Şi tot pe data de 22 au început dezinformarile în care se vorbea despre teroriști, despre otravirea apei potabile și despre atentate.
Preluate de Televiziunea Publică, zvonurile au indus panică în rândul oamenilor. Pierderile de vieți omenești nu s-au oprit pe 22 decembrie. Statisticile Ministerului Sănătății arată că au fost 1.104 morţi, însă alte surse vorbesc chiar de mai mulți.