Şcoala ca afacere. Cât îi costă în mod real pe părinţi învăţământul gratuit de stat
Cât de gratuit este învăţământul gratuit? Un studiu al Asociaţiei „Salvaţi Copiii” arată că subvenţia nu depăşeşte 35 la sută din costurile totale de şcolarizare.
„Dacă ne uităm în 2009-2010, am calculat noi, statul a dat undeva, real pe elev, fără plata personalului didactic, puţin peste 900 de lei. De regulă, părintele plăteşte de două ori cât dă statul, real, pe elev”, susţine Ciprian Grădinaru - sociolog în cadrul Asociaţiei "Salvaţi Copiii".
Lipsurile din sistemul de educaţie încep chiar cu ceea ce ar trebui să însemne baza, adică manualele. Majoritatea sunt de mult depăşite şi neatractive. Ultima licitaţie organizată de minister a fost în urmă cu 7 ani.
Manualele, selectate după preţ, nu după calitate
Acum, oficialii din educaţie vor să înlocuiască manualele de la clasa I. Criteriul principal este preţul, nicidecum calitatea, aşa că editurile s-au adaptat şi au găsit oportunitatea de afacere în buzunarele părinţilor.
„Este foarte greu pentru un editor să se încadreze în aceşti doi lei cu tipar, drepturi de autor, regii, distribuţie şi transport. Sunt unele edituri într-adevăr care aleg să dea manualele şi vin cu preţuri de dumping, câştigă piaţa manualelor după care fac auxiliare pe care trebuie să le cumperi pentru că însoţesc manualul respectiv”, afirmă Mario Demezzo, preşedintele Uniunii Editorilor din România.
Manualele ies astfel de o calitate foarte proastă, iar mulţi părinţi preferă să cumpere unele noi, pentru că cele primite de la şcoală sunt de multe ori prea uzate. Uniunea Editorilor propune o soluţie: manualele să fie gratuite doar pentru cei cu probleme sociale. Restul, să le cumpere la un preţ care să justifice calitatea.
Nici la clasa pregătitoare lucrurile nu sunt mai roz. Cu toate că aici nu sunt manuale, lipsurile sunt mai mari şi vin din alte direcţii, şi anume volumul foarte mare de materiale didactice. „Nu-ţi poţi realiza programa fără să faci apel la aceste materiale”, spune Cornelia Popa Stavri - profesor învăţământ primar, vicepreşedinte FSLI.
Dascălii aşteaptă totuşi ca ministerul să facă un inventar al acestor materiale şi să le ofere gratuit şcolilor. În caz contrar, cel mai ieftin set cumpărat de la librărie depăşeşte lejer 100 de lei.
„Dacă stăm să ne gândim că la grădiniţă dădeam aproape două milioane de lei pe rechizitele pe care le solicita, probabil că aici vom da chiar şi mai mult. Eu zic că undeva până în 300 de lei”, crede mama unei eleve.
Uniforma costă de la 100 de lei în sus
O altă afacere născută odată cu nevoile şcolii este piaţa uniformelor. Preţul acesteia variază între 100 şi 150 de lei, dar nu în toate şcolile alegerea uniformei sau a croitorului aparţine părinţilor.
De câţiva ani s-a mai dezvoltat o piaţă cu potenţial de profit in mediul didactic. Concursurile şcolare, la care mulţi părinţi îşi înscriu copiii pentru ca acestea să-şi demonstreze pregătirea, vin cu taxele aferente.
„E benefic. Singurul lucru e că sunt plătite. Nu este o sumă imensă. Acum depinde şi câţi copii ai în şcoală, ce situaţie ai în familie şi nu poţi să-i spui copilului etapa asta participi, etapa viitoare nu pot să-ţi mai plătesc”, spune Cornelia Popa Stavri.
La prima vedere, suma e modică: 14 lei pe proba. Dar probele sunt două, iar concursul are mai multe etape. Costurile cresc exponențial, iar părinţii achită, de multe ori fără să primească vreo chitanţă.
La „afterschool” se plăteşte masa copiilor
„Învăţământul gratuit costă. Începând cu meditaţiile, pe care le plătesc majoritatea covârşitoare a părinţilor, pentru că teama lor foarte mare este că copiii lor nu vor face face faţă examinărilor de tip naţional”, este opinia Dianei Stănculescu, psiholog în cadrul Asociaţiei „Salvaţi Copiii”.
Pentru afacerea meditaţiilor, vadul este asigurat permanent de elevii aflaţi în preajma examenelor. Sume importante de bani se scurg din buzunarele părinţilor şi pe ceea ce astăzi este cunoscut sub englezescul „afterschool”. Aici nu se plăteşte decât masa copiilor. Asta înseamnă, totuşi, câteva sute de lei, mai exact 250, adică o sumă deloc de neglijat.
An de an, părinţii participă la finanţarea sistemului de învăţământ, de multe ori, fără să fie întrebaţi dacă vor să facă acest lucru. Aproape jumătate dintre părinţi sunt de acord să plătească pentru fondul clasei, tocmai pentru a suplini minusurile din sistem.
Aşa ajungem ca, în România, gratuitatea sistemului de învăţământ să fie una aparentă, în timp ce costurile reale plătite de părinţi ajung în medie la 1.500 de lei în mediul rural şi 2.000 de lei pe an în cel urban pentru nevoile minime.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
