Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Cam așa se rezumă modul de finanțare al învățământului superior românesc, indiferent dacă vorbim de cel privat sau de stat. Ministerul Educației și Cercetării suportă o parte dintre cheltuielile cu pregătirea studenților și, în anii trecuți, pentru fiecare student înscris, universitățile de stat primeau aproape 2.000 de lei pe an. Este unul dintre motivele pentru care în ultimii ani, multe instituții de învățământ au eliminat examenele de admitere. Desigur, a contat și faptul că generațiile care dau bacul sunt tot mai puțin numeroase sau faptul că rata de promovare a scăzut foarte mult.
Curtea de Conturi scrie în raportul său că finanțarea pe cap de student nu are cum să încurejeze performanța. O variantă mult mai bună trebuie să țină cont de cercetarea făcută în cadrul universităților, în special de cele tehnice. În prezent, astfel de finanțări există pentru studiile de doctorat, însă cum acestea au o pondere destul de mică, universitățile nu prea au motive să facă cercetare și implicit, să-și pună studenții să facă ceva practic. Există și câteva contra-exemple punctuale, ca Universitatea Politehnică din București sau Universitatea Babeș Bolyai din Cluj, care colaborează contra-cost cu diverse firme private, din domeniul aeronauticii sau auto-moto.
O altă problemă constatată de Curtea de Conturi este aceea că universitățile care au o evidență a numărului de absolvenți care și-au găsit un loc de muncă se pot număra pe degete. În fond, utilitatea studiilor se vede și în ușurința cu care absolventul se angajează și raportul Curții spune că finanțarea universităților trebuie să țină cont și de acest criteriu. Pentru asta, conducerea universităților trebuie să colaboreze cu marii angajatori, însă învățământul superior de la noi nu excelează nici la acest copil. Programa trebuie adaptată și modernizată în funcție de nevoile angajatorilor, însă și cifra de școlarizare pentru o anumită specializare trebuie să varieze în funcțiile de nevoile pieței.
Curtea de Conturi spune că o altă sursă de finanțare decât bugetul Ministerul Educației și Cercetării, poate să o reprezinte și atragerea studenților străini. În mod obișnuit, facultățile de medicină atrag mulți studenți străini, însă în afara lor, sunt puține cele care au programe de predare în limbi străine.
În România funcționează peste 100 de instituții de învățământ superior, însă doar 5 figurează în topuri academice semnificative.
Nu în ultimul rând, în Raportul Curții de Conturi mai scrie că studenții intră la facultate cu un bagaj de cunoștinte acumulat în liceu și că o reformă a sistemului trebuie să cuprindă și profesorii și elevii de liceu.