Radiografia învățământului românesc. Expert: Putem să spunem ne-am bătut joc de copii 30 de ani
Anul școlar abia a început, dar nemulțumirile părinților sunt aceleași dintotdeuna. Există în continuare școli care nu respectă siguranța și sănătatea elevilor, interzicerea meditațiilor cu profesorul de la clasă se află încă sub semnul întrebării, iar directorii de școală nu își fac meseria, deși salariile lor depășesc, în medie, 6.000 de lei, spun reprezentanții părinților.
Daniela Vișoianu, președintele Coaliției pentru Educație: Putem să spunem ne-am bătut joc de copii 30 de ani, nu-i nicio problemă, ne mai batem joc încă 20 sau acesta este momentul critic în care ne uităm la copii ca la averea noastră cea mai mare pentru că sunt copii prețioși, sunt puțini, sunt copii doriți.
Neajunsurile sistemului educațional din România au adus atât părinții, cât și experții în educație, în punctul de fierbere.
Iulian Cristache, președinte FNAP: Sunt mari probleme, cert este că ne-a ajuns cuțitul la os, cert este că trebuie să plecăm odată de jos și să punem piciorul în prag. Guvernul, nu numai guvernul actual, toate guvernele care vor veni trebuie să înțeleagă că investește. Investiția în copii este investiția în țara noastră.
Anii trec, dar problemele rămân aceleași. Manuale pline de greșeli, școli subfinanțate și unități de învățământ în care puterea banului face legea. Școli care stau să cadă. Pentru unii dintre elevi, siguranța și sănătatea rămân în voia sortii. Acestea sunt condițiile în care învață copiii din România anului 2018.
Daniela Vișoianu: O așteptare rezonabilă a cadrelor didactice ar fi ca la începutul anului școlar să aibă un mesaj din partea decidenților în care să li se spună: acestea sunt noutățile anului școlar, noi ne așteptăm de la cadrele didactice, de la directorii din școli, ca aceste lucruri să se întâmple anul acesta, aceste lucruri bune care s-ar întâmpla sunt niște indicatori că sistemul merge într-o direcție sănătoasă. Pentru că nu-i normal să fie un întreg sistem și să te întrebi: dar care-i misiunea sistemului de educație anul acesta în România?
Nimeni nu își asumă greșelile
Există reguli, însă doar pe hârtie. Nimeni nu-si asuma greșelile, nici macar directorii școlilor.
Daniela Vișoianu: Niciodată nu au fost mai importanți parcă directorii de unități școlare, pentru că au putere, întrebarea este dacă sunt înțelepți și își înțeleg rostul și misiunea și știu ce au de făcut cu puterea aceasta. În momentul ăsta putem să ne uităm la directori pentru că da, salarizarea s-a îmbunătățit, și ar trebui să punem un pic de presiune pe rolul directorului.
Iulian Cristache: Nu mai poate spune un director că nu e bine plătit. Putem vorbi de un nivel de salarizare scăzut la intrarea în sistem, la debutanți, da, acolo este o problemă, este un salariu foarte mic. Dar un director acum are în jur de 6000 de lei net. Între 5000-6000.
Daniela Vișoianu: Dacă directorul e un model, școala îl urmează. Profesorii îl urmează.
Iulian Cristache: Avem în lege sancțiuni, avem în ROFUIP sancțiuni, nu se respectă, nu se aplică. Tu ca director trebuie să supraveghezi, acolo unde sunt abateri să intri în consiliul profesoral, în comisii de disciplină.
Şcoala a început şi anul acesta sub semnul întrebării. O parte din vină o poartă și părinții, care, pe alocuri, îngreunează mersul lucrurilor. Problema claselor supraaglomerate persistă, iar obținerea facilă a vizelor de flotant este doar una dintre „găurile” sistemului. Părinții aleg școala și învățătorul în funcție de preferințe, nu de zona de circumscripție.
Iulian Cristache: Este o vină comună. Și a noastră, a părinților, și a sistemului educațional, care din punctul meu de vedere ar trebui să asigure același nivel calitativ al școlilor la nivel național. Este aproape imposibil, pentru că vorbim de resursă umană. Oricât am vrea noi, un profesor nu se compară cu celălalt, chiar dacă vorbim și despre aceeași școală.
Daniela Vișoianu: Apar interesele părinților, care vor într-o anumită clasă și o anumită învățătoare, eu felicit, și o să repet în toate contextele în care am ocazia, decizia inspectoratului general Timiș de anul acesta, care a anunțat în iarnă, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare, că înscrierile în clasa pregătitoare se vor face în ordine alfabetică. Astfel încât nu a mai fost inflație de vize de flotant, nu a mai vrut toată lumea la anumite învățătoare și în anumite școli, pentru că toți părinții au știut dinainte de a începe înscrierile că va exista această regulă.
Reguli pentru cadouri
Profesorul este cheia sistemului, crede Daniela Vișoianu, președintele Coaliției pentru educație. Nu toți dascălii își fac însă meseria cu simț de răspundere. O problemă reală ramine situația cadourilor pentru cadrele didactice, spun părinţii.
Daniela Vișoianu: Dacă într-o școală nu s-ar primi deloc cadouri, nu am ajunge într-un scandal că un profesor a primit un anumit cadou, pentru că în cultura școlii nu există acest lucru.
Iulian Cristache: Nu vorbesc de flori, de ceva simbolic, vorbesc de cadouri în adevăratul sens al cuvântului, unde sunt părinți care cotizează cu 200-300 de lei. Deci vorbim de un fond de cadouri de 6.000-7.000-8.000 de lei. Eu acolo aș interveni și aș apela la instituțiile statului. Acel profesor trebuie ridicat din școală și dus acolo unde trebuie. Ăla nu mai este profesor.
Daniela Vișoianu: Cadrul didactic este cel care transmite mesajul. Eu sunt profesionist, așa că părintele rămâne la ușa clasei. Pentru ceea ce se întâmplă în clasă eu răspund, am fost la școală, mă formez încontinuu, învățarea este una dintre pasiunile mele, nu este an să nu trec printr-un curs de formare pe ceea ce am nevoie, așa că părinții rămân la ușa clasei.
Manuale pline de greșeli
Elevii sunt principalele victime ale sistemului. Anul școlar 2018-2019 este primul în care pe băncile copiilor au apărut manuale tipărite de editura Ministerului Educației. Măsura controversată face, in acest moment, subiectul unui scandal: cărțile de pe care ar trebui să învețe elevii sunt pline de greșeli.
Liviu Pop, fost ministru al Educației: În ceea ce privește manualele de anul acesta, trebuie corectate și cu siguranță vor fi corectate pentru că e o problemă de 20 de ani prost gestionată, deci de 20 de ani de când editurile private au intrat în competiție cu EDP-ul au venit cu manuale greșite, toate manualele, nu există niciun manual astăzi în sistemul de învățământ care să fie perfect. Drepturile de autor fiind ale Ministerului Educației, astăzi dacă oricine constată că este o eroare în manual, această eroare se poate repara.
Iulian Cristache: Se creează o psihoză că toate materialele sunt proaste. Nu sunt toate, că nu au cum să fie toate proaste. Dacă se caută nod în papură, se găsește. Și cu certitudine vă spun că și în manualele dinainte, de la editurile private, erau greșeli. Asta nu înseamnă că are o scuză. EDP-ul trebuie să își asume acest eșec.
Maria Nistor, director EDP: La Geografie, v-am spus, este imperios necesară retipărirea, și ar fi fost imperios necesar și ca autorii și evaluatorii să își ceară scuze public alături de scuzele pe care și le-a cerut EDP-ul în ceea ce privește redactarea manualului. Cum am spus, voi acționa în instanță atât Centrul Național de Valoare și examinare, cât și autorii.
Daniela Vișoianu: Povestea manualelor e încă o oglindă în care se vede foarte clar ce nu știe sistemul să facă. Și sistemul transmite foarte clar „bă, nouă nu ne plac greșelile. Noi le penalizăm, le sancționăm, nu le considerăm o oportunitate de învățare”. Pentru că dacă profesorii spuneau „am greșit" transmiteau un semnal, da, greșeala este omenească, este posibilă, hai să vedem cum nu mai greșim atât de grav data viitoare.
Informațiile greșite din manuale nu sunt singura problemă. Greutatea ghiozdanului, care poate atinge până la 7 kilograme la ciclul gimnazial, precum și afacerea auxiliarelor, comandate masiv de unii profesori, sunt alte două situații pentru care, de ani de zile, nu s-a găsit nicio soluție.
Daniela Vișoianu: Eu știu școli în București în care profesorii au pus în dulăpioare manualele primite de la școală și au cerut părinților cumpărarea altor manuale. Adică industria își face în continuare treaba și determină decizia profesorilor de a folosi un manual sau altul.
Iulian Cristache: Teoretic auxiliarul trebuie să completeze ceea ce copilul a dobândit în baza manualului de la clasă. Dacă tu la început de an școlar îi ceri auxiliar, fără să parcurgi nici măcar un semestru din acel manual, este un mare semn de întrebare. Dar încă se lucrează la negru cu aceste comisioane, acuma am aflat unele merg până la 65% comision. Nu poți spune că profesorii se îmbogățesc după acest comision, dar este un lucru imoral ceea ce se întâmplă, ceea ce fac în acest moment acest domni profesori.
Ghiozdanul, în afară de aceste manuale, este încărcat de aceste auxiliare. Am vorbit cu părinți, am vorbit cu conducerile școlilor și am solicitat să facă niște dulăpioare în spatele claselor astfel încât acele manuale să fie închise acolo. Nu pot primi aviz de la ISU. Este crunt. Dacă vă uitați la toți copiii care se duc către școli parcă au pietre de moară în acel ghiozdan.
Daniela Vișoianu: Eu cred că problema ghiozdanelor nu se va rezolva până când nu decidem ca în România să se învețe într-un singur schimb. În momentul în care înveţi într-un singur schimb, poţi să laşi în sala de clasă manualele inclusiv pe bancă. Copilul poate să plece acasă cu o fişă, cu o foaie de hârtie pe care o are de rezolvat.
Dacă în școlile din mediul urban se trag continuu semnale de alarmă, în școlile din mediul rural situația este de-a dreptul dramatică. Pe lângă unitățile de învățământ care funționează fără aviz de securitate în caz de incendiu, sute de clădiri nu au autorizație sanitară.
Daniela Vișoianu: Este evident că anumite şcoli din România nu vor avea niciodată aviz de ISU. Clădirile acelea trebuie abandonate, evaluat demografic potenţialul localităţii şi construite clădiri noi care au şi toaletă unde trebuie. Nu au avize de ISU? Nici nu o să aibă avize de ISU, pentru că nu au cum. Standardele de acum 100 de ani nu au cum să îndeplinească condițiile din 2018.
Iulian Cristache: Am avut un reprezentant al federației la o acțiune și îmi spunea că un elev, ceea ce cred că este foarte ok dacă s-au întâmpla așa ceva a propus ca toaletele din unitățile școlare a propus să nu mai fie separate cele ale profesorilor de cele ale elevilor. Nu mai vorbesc de acele haznale din mediul rural care pur și simplu îți iau respirația. Nu știu acești directori de instituții publice cum își fac datoria. I-aș demite în secunda unu dacă aș avea vreo putere. Nu se poate așa ceva. I-aș ruga să își ia propriul coăpil de mână și să intre într-un astfel de grup, un minut să vadă dacă poate să stea acolo. Vorbim de un focar de infecție. Nu există apă să se spele pe mâini. Gândiți-vă că într-o școală din mediul rural care are 200 de elevi toți copiii intră la clasă nespălați pe mâini, despre ce vorbim? Mai avem și laptele și cornul și merele pe care le consumă, bănuiesc că nici alea nu sunt spălate.
Prăpastia în care se află educația copiilor din România pare din ce în ce mai adâncă, iar responsabilitatea este a părinților, a profesorilor, a directorilor de școli și, nu în ultimul rând, a Ministerului Educației. În tot acest dezastru însă, lăsați în urmă sunt chiar elevii.
Iulian Cristache: Școala nu poate fi ruptă de societatea în care trăim. Școala până la urmă reprezintă societatea în care noi ne aflăm, cu plusurile și minusurile pe care noi le avem, din păcate.
Daniela Vișoianu: Nu o să vedem lucruri dezvoltate atâta timp cât nu avem descentralizare în România. Eu sunt convinsă că lucrurile în educație ar arăta mai bine dacă anumite comunități, toate comunitățile, dar să zicem că cele mai curajoase, ar avea cadru legal să schimbe lucruri în școală. Și sistemul, Inspectoratul sau ministerul, se va împotrivi cât se poate de mult, pentru că dacă apare o practică de succes, un director care-și face treaba, niște profesori care schimbă școala, ei trebuiesc, ca în dulcele stil românesc, opriți.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
