Elevii de la profilul real au avut de argumentat în câteva rânduri importanţa comunicării într-o echipă, pornind de la un fragment din piesa de teatru „O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale. Candidaţii au dat dovadă de o imaginaţie bogată, nicidecum de cunoştinţe de literatură.
„Zoe era nevasta şmecheră. Trahanel era soţul. Tipătescu era amantul lor. Toţi trei comunicau bine pentru succesul munci în echipă”.
„Așadar, succesul muncii în echipă reprezintă o definiție sui generis a unui elev dată amantlâcului”, spune Florina Rogalski, profesor de limba și literatura română.
Nici absolvenţii profilului filologic nu s-au descurcat mai bine. Ei aveau de argumentat la ce i-a ajutat ora de literatură universală. Iar un elev, extrem de sincer şi-a spus punctul de vedere. „Universala asta a fost un chin pentru mine, că scriitorii de demult au avut timp ş-au scris cărţi groase, în multe volume”.
„Elevii puteau să aleagă o dramă sau o comedie, dar ei nu au înteles cuvântul dramatic şi s-au gândit neapărat la dramă, dar un elev care nu ştia nici drama a facut un subiect care constă într-o singură frază”, a spus Florina Rogalski. „Mie nu mia plăcut nici un text dramatic, că sunt o fire veselă şi prefer mai bine comedia”.
Nuvela „Budulea Taichii" scrisă de Ioan Slavici rememorează prietenia dintre autor şi personaj. Fiecare a înţeles ce a vrut. „Textul lui Slavici începe co frază lungă şi ocolită în care nam priceput cine vorbeşte. Credeam că îi ie dor deo fată, dar el se gândea la un tip cu nume fistichiu, Budulea Taichii”.
După corectarea lucrărilor, profesorii au tras o concluzie îngrijorătoare. „Nu înțeleg cuvintele, mai ales neologismele. Nu mai ajungi la conţinut, frazele sunt aberante din punct de vedere logic”, subliniază Florina Rogalski.
Cu aşa colecţie de perle, profesorii s-au amuzat, dar s-au întristat când a fost nevoie să le şi noteze.