Subiectul doi la proba de limba română le-a dat frâu liber imaginaţiei tinerilor care au urmat profilul real. Ei au avut de realizat un text argumentativ de 15-30 de rânduri despre importanţa alegerii unui model în viaţă.
Una dintre candidate scrie: „Pe lângă modelul meu în viaţă eu am şi modele în viaţă, care sunt animatoare, cu care mă înţeleg bine, cu unele merg chiar la ştrand, când nu sunt obosite noaptea după dans. Au o viață bună, deci aşa vreau să ajung şi eu”.
O altă adolescentă recunoaşte că le admiră pe tinerele care apar în paginile de scandal ale ziarelor: „Multă lume le critică, dar ele sunt cap de afiş în show biz prin toate revistele, le urmăresc fotografii în cluburi, pe stradă, apar seara la televizor. Pentru mine ele au reuşit în viaţă. Numele lor apare pe internet de mii de ori. Altfel, nu te ştie nimeni, în afară de cartierul tău. E bine să ai un model de urmat, te inspiră în ce faci”.
Pentru alt candidat George Becali este exemplul. Si are si o explicatie.
„Un model te reprezintă. Gigi Becali vorbeşte pe înţelesul meu, pricep. Patapievici are fraze încâlcite, musai am nevoie de dicţionar ca să pricep ce vrea să spună”, scrie un alt licean.
Alţii au vrut să scrie despre personalităţile care au schimbat lumea. Nu le-a iesit, însă.
„Eu îl admir cel mai mult pe Louis Amstrong, primul om care a păşit pe lună”, scrie un candidat.
Pentru că nu ştiau deloc subiectul, unii tineri au improvizat.
„Arghezi se depresiona cu poezie tristă deoarece la modă se purta atunci stilul lui amărât. Arghezi e un trist că lumea gusta din tristeţi şi le citea pe nemâncate” sau „Na-re (corect: N-are) Teodor Arghiezi (corect: Tudor Arghezi) poezie veselă. Iel (corect: El) ştie că totul ăi (corect: e) negativ. Mâine poate îi mai bine, poate nu, cine ştie”.