În ediţia de astăzi şi în cea următoare scriitorul Radu Paraschivescu își propune să se oprească asupra câtorva cuvinte pe care le folosim fie incorect, fie pierzându-le din vedere sensul iniţial. Veţi vedea, în cele ce urmează, că ni se întâmplă uneori să comitem greşeli despre care nici nu avem habar.
Radu Paraschivescu: „O situaţie de acest gen apare când folosim cuvântul „adulterin”, derivat din „adulter”. (Atenţie, accentul se pune pe a treia silabă, deci vom pronunţa „adultér” şi nu „adúlter”, cum încă se aude şi se vede la televizor.) Multă lume consideră că „adulterin” este un adjectiv care-i desemnează pe cei care se fac vinovaţi de adulter. Ei bine, nu-i aşa. Avem de-a face în acest caz cu o farsă pe care ne-o joacă simţul limbii când nu vrem să ne confirmăm bănuielile sau intuiţiile printr-o privire în dicţionar.
Pentru cei care nu ştiu, să precizăm că adulterul constă în încălcarea fidelităţii conjugale pe care o săvârşeşte unul dintre soţi. Numai că, fapt interesant, cuvântul „adulter” nu este doar substantiv, ci şi adjectiv. De aici porneşte, probabil, confuzia. Femeia adulteră şi bărbatul adulter sunt persoane care calcă strâmb şi întreţin relaţii extraconjugale. Adică se fac vinovate de adulter. Confuzia despre care pomeneam adineauri ţine de tendinţa multor vorbitori de a folosi adjectivele „adulterin” şi „adulterină” în locul adjectivelor „adulter” şi „adulteră”. „Adulterin” şi „adulterină” există şi ele, fără îndoială, dar au un alt sens. Mai precis, ele înseamnă „născut / născută dintr-un adulter” sau „rodul unui adulter”. Altfel spus, un copil adulterin este un copil din flori.
Prin urmare, un enunţ din categoria „Acest bărbat adulterin a ajuns la a cincea dovadă de infidelitate” este incorect. Varianta corectă este „Acest bărbat adulter a ajuns la a cincea dovadă de infidelitate” . Cum am spus mai devreme, „adulter” poate fi atât adjectiv, cât şi substantiv. Pe de altă parte, un enunţ din categoria „Copilul adulterin al aventurii pe care a avut-o contele cu prietena soţiei lui se numeşte Raul” este cât se poate de corect.
O situaţie interesantă oferă adjectivul „grozav”, pe care-l folosim aproape fără excepţie într-un sens pozitiv. În vorbirea de zi cu zi, un film grozav este un film excelent, pe care l-ai văzut cu mare plăcere. Un spectacol grozav este un spectacol la care ai asistat cu sufletul la gură. Un meci grozav este un meci palpitant, care ţi-a provocat emoţii peste emoţii. Chiar şi dialogurile simple, de genul „Ne vedem la cinci”, „Grozav, aşa rămâne” au o conotaţie eminamente pozitivă.
Dacă ne mai uităm o dată în dicţionar, constatăm că am deprins un obicei de consum incorect. Prima accepţie a cuvântului „grozav” este „care produce groază (prin aspect, manifestări sau consecinţe)”, „groaznic” sau „îngrozitor”. „Grozav” mai poate să însemne şi extrem de puternic, de violent, de intens, de tare. Abia a treia accepţie a termenului este cea de „ieşit din comun prin calităţile sale”, „remarcabil” sau „excepţional”. Şi totuşi, iată că mulţi vorbitori au ignorat primele două accepţii din dicţionar şi au trecut direct la a treia.
Partea ciudată - şi împotriva căreia nu poţi face nimic - este că, la ora actuală, conotaţia negativă a cuvântului „grozav” este aproape inexistentă. În ziare, la televizor şi în vorbirea curentă, „grozav” e de bine, nu de rău.
Când îi spui unui prieten că „Marius Manole a făcut un rol grozav”, mesajul este că actorul a jucat excelent, nu mizerabil. (În paranteză fie spus, Marius Manole chiar este unul dintre actorii noştri senzaţionali.) Când scrii la gazetă că ai asistat la o paradă grozavă, ideea e că parada ţi-a produs o impresie favorabilă, nicidecum neplăcută. Când îi mărturiseşti cuiva că ai avut părinţi şi profesori grozavi, asta nu înseamnă că te raportezi critic la ei, ci dimpotrivă, că îi evoci cu bucurie şi recunoştinţă. „Grozav” este unul dintre cuvintele care au început prin a avea o conotaţie negativă, legată de groază, şi au sfârşit prin a avea o conotaţie pozitivă, legată de merit sau de calitate. Ce mai poţi să spui? De-ale limbii române.
Vom vorbi şi în ediţia viitoare despre cuvinte care produc uneori nedumeriri şi confuzii. Vă aştept cu drag. La revedere.”