Ce face şi ce nu face statul pentru copiii lui? Ce ar trebui să facă şi ce nu stă, de fapt, în puterea niciunui stat. Este statul singurul care trebuie să facă ceva pentru copii? Cui îi mai revine răspunderea de a contribui la creşterea frumoasă a copiilor în România? Învitații în platoul Digi24 au încercat să răspundă acestor întrebări.
Mihaela Gună, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar, a afirmat că educația unui copil este condiționată atât de interesul părintelui, cât și al profesorului.
„Trebuie să facem un pas înainte şi să mergem către educaţia care este oferită în şcoală. Din păcate acest lucru este din ce în ce mai scăzut, din cauza nu numai a lipsei motivaţiei cadrului didactic, ci din cauza lipsei de interes a părintelui de a se implica în viaţa copilului său şi fiecare arată către celălalt şi ambii uită că adevăratul reprezentant al copilului este părintele”, a afirmat aceasta.
Mihaela Gună a mai completat că este nevoie ca și părinții să fie educați, adulții fiind modele pentru cei mici.
„Ca să avem nişte copii educaţi, cu o adaptabilitate socială mai mare este nevoie ca şi noi părinţii să fim educaţi. Poate că ar trebui să investim şi în părinţi. Tot ceea ce vede copilul acasă, pe stradă, la şcoală adoptă şi pune în practică”, a susținut președintele FNAPI.
Eduard Petrescu, coordonator pentru politici și strategii UNICEF a vorbit, la Digi24, despre un program implementat în mai multe comunități, unde copiii primesc pachete de servicii care includ consiliere și servicii medicale.
„Avem la nivel local intervenții în peste 150 - 200 de comunități în care oferim pachete de servicii care includ consilierea, servicii sociale, de educație și medicale, care teoretic ar trebui distribuite prin intermediul unor lucrători sociali, asistenți comunitari, mediatori sanitari sau școalari. Acolo unde funcționează acest sistem, rata de abandon școlar a scăzut, iar modelul este eficient din punctul de vedere al costurilor”, a afirmat acesta.
Aproape 40% dintre copiii abandonați au fost părăsiți de părinți din cauza sărăciei, asociată cu cauze diverse, potrivit Elenei Tudor, directorul Direcţiei Generale Protecţia Copilului.
„Nu se poate spune că nu s-a făcut nimic. Poate s-a greşit undeva la începutul reformei, nu s-a accentuat foarte mult şi nu au fost sprijinite autorităţile locale. Ar trebui ca la nivelul fiecărei primării să existe un centru de zi unde să fie duşi copiii, de unde să fie luaţi seara acasă, părinţii să fie învăţaţi cum să-şi gestioneze venitul acela mic”, a mai susținut aceasta.