Învățământ gratuit, dar cu bani de acasă. Cum este gestionat fondul școlii în alte țări
Odată cu acest verdict s-a rezolvat doar un caz punctual. Problemele din învăţământ rămân. O recunoaşte şi ministrul Educaţiei care aminteşte despre alte nereguli: vânzarea cărţilor şi a materialelor auxiliare în şcoli. La clasa zero însă, pentru că nu sunt suficiente materialele de studiu, învăţătorii se trezesc că trebuie să predea de pe foi albe.
Primul an din învăţământul obligatoriu pare a fi în stadiul de testare. Statul oferă câteva jocuri şi planşe, nu şi manuale sau caiete de lucru iar asta se întâmplă în condiţiile în care elevii trebuie să înveţe să scrie şi să citească. Un lucru este însă cert.
„O dimensiune ilegală este vânzarea de cărți și auxiliare în școli, vânzare care e susținută de unele edituri din România. Profii nu au voie să devină agenți comerciali”, spune Remus Pricopie, ministrul Educaţiei.
La Colegiul „Mircea Cristea” din Braşov, fiecare părinte a plătit câte 49 de lei, pentru a cumpăra cele şase caiete necesare în clasa pregătitoare.
„Nu mi se pare normal, în condiţiile în care vorbim despre învăţământ de stat, dar sacrificii facem, pentru că suntem părinţi şi trebuie. Trebuie să înveţe copiii după ceva, nu?”, se plânge un părinte.
Sacrificii fac şi dascălii. De mai bine de 20 de ani, Dana Coşer lucrează ca învăţătoare şi de multe ori a fost nevoită să dea bani din propriul salariu pentru a-şi desfăşura orele în condiţii normale.
„E mult mai uşor să am caietul acesta special cum îl numim noi şi să mai am şi o fişă de lucru în completare, pe care din când în când o fac eu la xerox. În momentul în care xeroxez la şcoală, m-ajută şcoala, dar e alb-negru, pe când mie îmi trebuie color”, precizează Dana Coșer.
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar ridică neputincioşi din umeri. Ministerul Educaţiei ar trebui să asigure toate materialele necesare.
„Aşa cum trimite manuale în şcoli cum... ministerul îşi vede.. îşi face datoria, mai departe să vedem ce se întâmplă. Clasa pregătitoare este acum la început şi ca în orice casă nouă, când intri, n-ai multe lucruri”, explică Mihaela Zugravu, inpector în învăţământul primar la IŞJ Braşov.
Sume mari de bani din buzunarul părinţilor pleacă şi spre fondul clasei sau fondul şcolii, adică o altă ilegalitate, spune ministrul Educaţiei: „Nimeni din școală nu are voie să primească bani, să gestioneze bani, e dreptul oricărui cetățean să contribuie de bunăvoie la o anumită activitate, dacă se dorește asta. Asta trebuie făcut numai de părinți, cu chitanță și justificarea sumelor”.
Şi totuşi, fondul şcolii există şi nu doar la noi în ţară. Însă problema este gestionată altfel în alte state. În Germania şi Franţa, părinţii dau bani doar pentru activităţile extraşcolare. În Belgia, pentru orice ban cheltuit, contabilul şcolii taie chitanţă. De câţiva ani s-a mai dezvoltat o piaţă cu potenţial de profit în mediul didactic. Concursurile şcolare, la care mulţi părinţi îşi înscriu copiii, dar care costă. La prima vedere, suma e modică. 14 lei - proba. Dar probele sunt două, iar concursul are mai multe etape. Părinţii plătesc fără sa primească vreo chitanţă. Un studiu făcut de Asociaţia „Salvaţi Copiii” arată că în timp ce gratuitatea sistemului de învăţământ din România este doar una aparentă, costurile reale plătite de părinţi ajung în medie la 1.500 de lei în mediul rural şi 2.000 de lei pe an în cel urban.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
