După doi ani în care a mers la şcoală în Italia, Ana a revenit la un liceu din ţară, pentru că vrea să dea bacalaureatul în România, dar şi pentru că nu s-a acomodat în străinătate.
„Era foarte greu să-mi fac prieteni acolo, spunând, mai corect, nu prea erau prietenoşi şi colegii mei de clasă sau vecinii. Am venit cu mare plăcere, te bucuri când ştii că pleci într-un loc unde te aşteaptă toţi”, spune Ana Florența.
Readaptarea nu este uşoară, dar colegii şi profesorii se străduiesc să o ajute.
„E destul de greu pentru că e multă materie de recuperat , mai ales la matematică, la chimie, fizică”, spune un coleg, Gabriel Enescu.
„Felul ei de a fi ne-a făcut să o acceptăm foarte uşor”, adaugă o colegă, Andreea Cucoveică
„În general, toate disciplinele sunt puţin în urmă cu materia. E şi vorba de un alt stil de predare, e vorba efectiv de curriculum, că nu au făcut tot ce s-a făcut la noi. Încercăm să-i aducem la acelaşi nivel cu ceilalţi”, spune Cristian Pravăţ, directorul Colegiului Tehnic „Gh. Asachi” din Iaşi.
Bunăvoinţa dascălilor şi celorlalţi elevi nu este întotdeauna suficientă în aceste cazuri, avertizează psihologii.
„Orice fenomen de schimbare de loc, de mediu, de persoane în mediu afectează psihologia copilului şi starea lui de bine. Adaptarea cere un efort, nu toată lumea are capacitatea de a se adapta”, explică psihologul Mihaela Ghircoiaş.
Experienţa studiului într-o altă ţară are şi părţile ei pozitive.
„Ei vin şi îmbogăţiţi, şi intelectual, şi cultural, cu altă experienţă, într-un alt mediu, într-o altă cultură şi civilizaţie, cu o limbă străină vorbită foarte bine, cu poate mai multă dezinvoltură”, spune Camelia Gavrilă, inspectorul general al IŞJ Iaşi.