Educație în Ferentari. Exemplul incredibil dat de voluntari
Jumătate dintre copiii României trăiesc în sărăcie sau la limita acesteia. Sute de mii nu sunt înscrişi în nicio formă de învăţământ. Cei care abandonează şcoala înainte de clasa a VIII-a, o fac pentru că trebuie să muncească. Prea puţini dintre ei au norocul să primească ajutor, ca să-şi continue studiile. Iar acest ajutor nu vine niciodată din partea statului.
- Îmi place să fac engleză, franceză, sport şi calculatoare.
- Ce ți-ar placea sa te faci când te faci mare?
- Să mă fac polițist!
Valeriu Nicolae: Ce mă sperie pe mine e că sistemul de învățământ depinde mult de politic.
Mii de copii români trăiesc în ghetouri, condamnaţi la sărăcie şi lipsuri. La fel au trăit şi părinţii lor şi e greu de crezut că destinul dramatic nu-l vor moşteni şi copiii lor. Politicienii îşi îndreaptă privirea spre ei în preajma alegerilor.
Unul din zece copii nu ajunge la şcoală. O radiografie făcută de cei de la Salvați Copiii arată că, în 2016, peste 380.000 de copii nu erau înscriși în nicio formă de învățământ. Motivele sunt mai mereu aceleași: sărăcia și excluziunea socială.
În Ferentari, acolo unde nici măcar ocazional nu calcă politicienii, şansa copiilor depinde de voluntari, de oameni care au investit timp liber, energie şi bani pentru a-i ajuta.
- Tu lucrezi cu doamna. Du-te cu doamna din faţa ta şi stai aici.
- Noi lucrăm cu doamna.
În fiecare duminică, copiii au lecţii. Se întâlnesc cu voluntarii care-i pregătesc pentru o nouă săptămână de şcoală. Temele nu-s o corvoadă, copiii de bucură de întâlnirea cu prietenii lor. Nu se mai simt demult singuri şi abandonaţi pe drumul şcolii. Şi asta se vede imediat ce îi cunoşti. Chiar dacă te văd pentru prima oară, îţi povestesc entuziasmaţi ce lecţii au de făcut, ce rezultate bune au mai obţinut.
Valeriu Nicolae: Fondul pentru cei mai dezavantajați se folosea în campaniile electorale ca un fel de mită electorală. Ce a ajutat foarte mult la noi au fost maşinile de spălat şi detergent. Erau o mulțime de copii care nu veneau la școală pentru că miroseau urât și nu aveau hainele curate. Odată ce am rezlvat partea asta, automat lucrurile au mers mai bine. Dacă am fi tot mai mulţi care am face chestia asta pe care o fac voluntarii pe care i-aţi văzut aici, să vină să îşi petreacă două, trei ore pe săptămână cu copiii încercând să îi ajute să înveţe, am schimba România în mai bine.
În alte ţări, educaţia copiilor din zone defavorizate nu stă pe umerii voluntarilor, ci pe cei ai autorităţilor. În Portugalia de exemplu nu e un singur minister responsabil de asta, ci trei - minsterului educaţiei, ministerului sănătăţii şi ministerului muncii.
Paula Hunt, expert în educaţie UNICEF: Ce a făcut diferenţa în Portugalia a fost faptul că banii investiţi într-un sistem paralel şi segregat s-au transformat în resurse pentru sistemul de educatie general. Iar acum, în loc să acoperi un copil, acoperi 10 cu aceeaşi cantitate de bani. Trebuie să vorbiţi unii cu alţii. Vă trebuie dialog. Nu cred că arătând cu degetul pe cineva şi făcându-l vinovat pentru ceva ce nu a mers, nu cred că e constructiv. Argumentul cel mai solid este dialogul, investiţia în profesori, educaţie timurie. Şi trebuie să începeţi cât mai devreme. Dacă aşteptaţi să interveniţi la un copil sub 6 ani, la un copil cu nevoi speciale, la un copil de etine rromă, veţi schimba doar 15% din dezvoltarea creierului, pentru că 85% din creier se dezvoltă în primii 5 ani de viaţă.
Tot în Portugalia, profesorii nu îşi aleg unde să predea. Pot fi trimişi în orice şcoală pe o rază de 150 de kilometri de casa lor.
Sunt aproximativ 1,7 milioane de elevi în băncile școlii. Pare o cifra mare la prima vedere? Ei bine, peste 30.000 abandonează școala înainte de a ajunge la liceu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
