Educaţie furată | Doi din zece elevi renunţă la şcoală
Jumătate din copiii de la ţară renunţă la şcoală. Asta, în timp ce România cheltuie milioane de euro pentru a combate abandonul şcolar. Cum au fost folosiţi banii şi despre cum se face educaţia într-o ţară sărăcită, care-şi bate joc de viitorul ei, chiar acum, într-un nou episod marca România furată.
Povestea mezinului Niculae Moromete, ale cărui sarcini casnice erau prioritare în detrimentul şcolii, este şi astăzi la fel de actuală. Mai ales la sate.
Ştefania are 16 ani, trece clasa a X-a şi vrea să devină un designer de renume. Până atunci, însă, trebuie să aibă grijă de gospodie fie că e în vacanţă, sau în timpul şcolii.
„Mă trezesc mai de dimineaţă ca să pot face treburile - dau la porci, la găini, la astea, şi după aia mă apuc să mi le scriu şi eu pe ale mele - temele, să învăţ. La 13 jumate mă apuc să mă îmbrac, mă duc la şcoală, până seara, începem orele la 2 până la 7. Facem orele. După aia vin acasă, iar de la capăt - le închidem - găinile, la porci, la capre - le aducem apă.”
Mai are încă şapte fraţi. Cel mai mare face 18 ani în câteva zile. Este plecat mai tot timpul să facă un ban al lui. Cel mai mic are câteva săptămâni. Când ne-am cunoscut, mama era în spital cu mezina, pe care abia o născuse, iar gospodăria rămăsese în grija Ştefaniei. Tatăl era în Grecia unde munceşte sezonier.
Ştefania: „Am fost la şcoală la Vâlcea, la Oltchim, şi nu am mai avut bani să mă mai duc şi am întrerupt şcoala şi nu m-am mai dus. Îmi trebuiau bani mulţi, nici eu nu ştiu. Că trebuia să avem bani şi pentru internat şi pentru masă şi pentru cameră şi alea şi pentru noi”.
În 2015, Ştefania a fost unul dintre cei peste 60.000 de elevi care au renunţat la şcoală. Părinţii nu au mai avut bani să ţină în şcoală patru copii. După un an de abandon, pe Ştefania a găsit-o cei de la World Vision şi au convins-o să se întoarcă la şcoală. S-a înscris la alt liceu, mai aproape de casă, dar tot are nevoie de 160 de lei pe lună ca să ajungă la ore. Iar în casa ei, sunt luni legate în care părinţii au bani doar să pună de mâncare pe masă.
Ştefania: „Vreau să mă duc la şcoală, să termin şcoala. Nu vreau să rămân acasă. Vreau să mă duc, să ajung departe. Să ajung cineva. Totul se rezolvă cu şcoala”.
În fiecare an, doi elevi din zece renunţă la şcoală. Dana Buzducea şi-a dedicat ultimii 8 ani combaterii abandonului şcolar. Conduce World Vision România, o organizaţie mondială care militează pentru combaterea sărăciei.
Dana Buzducea, director la World Vision: „Cel mai puţin vizibil, dar cel mai periculos, este că ne-am obişnuit cu abandonul şcolar, comunitatea s-a obişnuit cu ideea că e ok ca un copil să nu meargă la şcoală şi nu este aşa. Vorbim despre copii care provin din familii unde educaţia nu este valorificată de obicei (...) Vorbim despre familii în care părinţii poate la rândul lor nu nu şi-au terminat educaţia obligatorie şi pentru care şcoala nu are un rezultat direct în integrarea pe piaţa muncii.”
Cei mai mulţi copii care nu se mai duc la şcoală vin de la ţară. Aici, abandonul şcolar se preda, acasă, din generaţie în generaţie.
La 26 de ani, Camelia are trei copii: Ionela de zece ani, Mihai de opt ani şi George de aproape trei. Mama a terminat opt clase.
Visul ei e ca fiica cea mare să facă măcar 11 clase.
Ilie Stanciu este director şi profesor de matematică la două şcoli, printre care şi la şcoala la care merge Ionela.
Ilie Stanciu - director şcoala gimnaziala Sat Udreşti, comuna Dănicei, Vâlcea: „O să am această situaţie la şcoala cealaltă. Învăţătorul va avea 5 clase simultan. Va avea 18 copii, clasa pregătitoare, cu clasa I, cu clasa a II, a III-a şi a IV-a. Vă daţi seama ce greu este. Vă daţi seama, 50 de minute cât durează ora trebuie să aloce timp pentru fiecare şi fiind clasa pregătitoare trebuie să îi acorzi, mă gândesc, un timp cât mai mare pentru că de acolo începe formarea copilului. Dar ce să facem?!. Asta e situaţia.”
Aşa a ajuns România să aibă printre cei mai mulţi elevi din Uniunea Europeană care abandonează şcoala. Doar Spania şi Malta ne întrec la acest capitol.
Gabriela Alexandrescu este preşedinta asociaţiei Salvaţii Copiii, organizaţie care luptă pentru drepturile copiilor, şi a studiat datele abandonului şcolar.
Gabriela Alexandrescu - preşedintele Salvaţi Copiii: „Abandonul şcolar este în creştere în România .(...) Din ultimele statistici care sunt disponibile, mă refer la anul şcolar 2014-2015 rata abandonului era de 2%, în creştere faţă de anul şcolar anterior, când a fost de 1,5%, în învăţământul primar şi gimnazial şi de 3,5% în cel liceal şi cel profesional. În cifre absolute înseamnă că în anul respectiv şcolar aproape 34.000 de copiii au abandonat şcoala în învăţământul primar şi gimnazial şi 27.000 în cel profesional şi liceal.”
Câţi dintre ei se întorc şi când, nu se ştie. Ei nu sunt cuprinşi în nicio statistică.
Cifrele oficiale îi cuprind doar pe cei care părăsesc sistemul de învăţământ. În ultimii zece ani recordul la abandonul şcolar îl deţine anul şcolar 2006-2007. Atunci au abandonat peste 83.000 de copii. Rata cea mai mică a abandonului a fost înregistrată în anul şcolar 2012-2013, respectiv peste 50.000 de copii.
Din 2007, România şi-a făcut un scop din scăderea ratei abandonului şcolar. Teoretic. A luat inclusiv bani europeni, mai exact 121 de milioane de euro, fonduri folosite în programe de tip POSDRU. Despre cum au fost folosite sumele şi ce rezultate s-au obţinut vorbesc cifrele oficiale prezentate.
Vicepreşedintele unei fundaţii care se ocupa printre altele, să îi ajute pe copiii care proveneau din familii defavorizate să nu renunţe la şcoală, îşi propunea, în 2010, ca, în doi ani, să scadă rata abandonului şcolar. A primit 16 milioane de euro.
La începutul lui 2015, era arestată preventiv, pentru deturnare de fonduri europene. Procurorii anticoruopţie o acuzau că „În cadrul a trei proiecte, (...) a folosit 6 înscrisuri care conțineau date false, inexacte, respectiv 4 certificate de atestare fiscală, câte unul pentru fiecare proiect și două acorduri de parteneriat încheiate cu două asociații. Ultimele două fiind folosite pentru a corespunde cerinței privind existența unor parteneri, în vederea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate și cu ajutorul cărora a reușit obținerea de finanțare nerambursabilă din fonduri europene în sumă totală de 21.139.668 lei.”
Era acuzată şi de faptul că 26.000 de euro bani primiţi avans i-a folosit pentru cheltuieli de transport și subzistență ale participanților la proiect, cumpărături de la diferiți comercianți din municipiul București, deşi destinaţia lor era alta.
Azi, femeia recunoaşte că nu toţi banii au ajuns unde trebuia.
Gerogia Deaconu: „Având în vedere că tot ceea ce înseamnă proiecte de valori foarte mari intră într-un circuit în care întradevăr interesul principal este interesul societăţii civile, dar pe lângă acest interes mai trebuie să fie acoperit şi, să spunem, interesul personal al unor persoane care sunt implicate în aceste jocuri de culise. (...) vrei să îţi desfăşori activitatea (00.07.13.16) în bune condiţii joci după regulile noastre. La mijlocul implementării am fost condiţionată din nou. Vorbim despre proiecte care au fost valoarea lor a fost de 16 milioane de euro, toate cele patru proiecte cumulate. Şi ceea ce s-a solicitat a fost 25% din valoarea proiectelor. Faceţi şi dumneavoastră calculul. Eu nu aveam cum să implementez proiectele, pentru că scopul meu era să îmi ating obviectivele. Mi-am asumat sub semnătură privată faptul că urma ca aceşti 19.000 de beneficiari - copii şi părinţi să intre în sistemul de reintegrare în cadrul şcolii. Nu avem cum să implementez proiectele cu tot aceşti bani daţi în altă direcţie”.
La începutul lunii august a primit o condamnare de 3 ani cu suspendare. Decizia nu e definitivă.
Şi Ministerul Educaţiei a folosit bani europeni pentru a reduce abandonul şcolar. Între 2007-2013 a derulat 144 de proiecte destinate preveniri şi corectari părăsirii timpurie a şcolii. A primit peste 62,7 milioane de euro.
Unul dintre proiecte a ajuns şi el dosar DNA. Un proiect de peste 4 milioane de euro, desfăşurat în perioada 2009-2012, prin care Ministerul Educaţiei îşi propunea să crescă accesul la educaţie preşcolară şi şcolară în rândul a peste 8.000 de copii din comunităţile defavorizate.
Procurorii aveau informaţii că nu existau documente justificative pentru cheltuielile efectuate în cadrul proiectului şi pentru cererea de rambursare depusă. Pentru a acoperi frauda, funcţionarii din minister s-ar fi apucat să refacă documentaţia şi să falsifice acte.
În octombrie 2014 procurorii DNA au făcut percheziţii la sediul Ministerului Educaţiei şi au ridicat toate documentele. Până în prezent, procurorii nu au ajuns la o concluzie de natură penală. Nici Ministerul Educaţiei nu mai ştie cum s-a terminat propriul proiect şi câţi din cei 8 mii de copii vizaţi au ajuns la şcoală.
„Având în vedere că în octombrie 2014 toate documentele proiectului au fost ridicate urmare a percheziției efectuate de DNA, nu putem certifica exactitatea datelor publicate pe site-ul proiectului, unde la secțiunea Rezultate sunt trecuți atât indicatorii preconizați, cât și cei realizați efectiv. După ce DNA va returna documentele în cauză, vom putea răspunde/certifica ceea ce s-a realizat prin proiect, respectiv corectitudinea informațiilor de pe site-ul proiectului.” - Sursă: Ministerul Educaţiei
De zece ori mai mulţi bani decât cei primiţi de la UE a investit Ministerul Educaţiei, între 2012 şi 2016, din fonduri proprii, pentru scăderea ratei abandonului.
Din cei aproape 640 milioane de euro alocaţi din bugetul de stat, mai bine de jumătate din ei au fost folosiţi în programul "Cornul şi laptele", un sfert din ei au mers la programul "Bani de liceu", program care le oferă liceenilor burse lunare pentru a putea merge la şcoală, urmat de programul "Bursă profesională", Euro 200 - program prin care ministerul oferă bani copiilor care provin din familii defavorizate să îşi cumpere calculatoare şi Rechizite şcolare.
Cu toţi banii investiţi, trendul de părăsire al şcolii este în creştere. Abandonul şcolar este tot mai întâlnit în rândul elevilor care au terminat opt clase, numărul elevilor care abandonează şcoala odată ajunşi la liceu se dubleză.
Cristi ar putea fi şi el inclus pe lista copiilor care abandonează şcoala de la anul, atunci când urmează să meargă la liceu. Nu are emoţii pentru evaluarea naţională pe care ar urma să o dea vara următoare. Îl roade lipsa banilor. Trăieşte împreună cu mama lui dintr-o pensie de urmaş şi alocaţia de elev. Din când în când, mama mai lucrează cu ziua şi câştigă puţin.
Pentru 2020, România e obligată ca membră a Uniunii Europene, să reducă la jumătate rata părăsirii timpurile a şcolii. Un obiectiv imposibil, spun reprezentanţi ai organizaţiilor care luptă împotriva abandonului şcolar.
Gabriela Alexandrescu - preşedintele Salvaţi Copiii: „Deşi educaţia ar trebui să fie gratuită, aşa cum o prevede legea, (...) familia trebuie să acopere încă o dată şi jumătate costurile pe care le acoperă bugetul public. Bine, exceptând salariile oamenilor din învăţământ. Dar, sunt costuri care trebuiesc acoperite de familie şi am ajuns la un cost mediu/copil/an de aproape 1.500 de lei pe care trebuie plătiţi de familie, ori în situaţia în care familiile au venituri foarte reduse, e foarte greu ca copiii să poată să îşi acopere costurile de materiale suplimentare, chiar de consumabile, care trebuie acoperite de copii, de produse igenico sanitare - toate listele care li se cer la şcoală de a fi acoperite din banii părinţilor”.
Una dintre explicaţiile pentru care unul din doi copii din mediul rural nu se mai duce la şcoală, iar 25% dintre elevii din România renunţă definitiv la studii odată întrerupte este că programele de prevenire a abandonul, în special cele din fonduri europene, se derulează pe o perioadă scurtă de timp.
Daniela Buzducea, director World Vision: „Avem foarte mare nevoie de un mecanism întreg de prevenire a abandonului şcolar. Un mecanism care presupune de la capacitatea de identificare timpurie a cazurilor de copii la risc, de sprijinire a acestor familii pe de o parte să înţeleagă necesitatea educaţiei, pe de altă patrte să depăşească problemele cu care se confruntă în fiecare zi. Şi bineînţeles servicii educaţionale care să poată să fie adaptate nevoilor fiecărui copil”.
Gabriela Alexandrescu - preşedintele Salvaţi Copiii: „Din experienţa noastră, o durată medie de investiţie într-un copil şi de investiţie educaţională materială şi aşa mai departe ajunge undeva la un an jumătate-doi ani, cel puţin, ca să poţi acoperi şi golurile din urmă, să poţi lucra şi cu familia, să poţi responsabiliza familia şi familia să înţeleagă că nu e vorba de ajutoare materiale, ci este vorba de o colaborare a mai multor adulţi în beneficiul unui copil. E vorba de o schimbare a mentalităţii, pentru că de multe ori poate că familiile nu înţeleg rolul lor şi este bine să ajungă şi ei la un grad de conştiinţă mai ridicat”.
O altă explicaţie pentru abandonul şcolar este că gospodăria şi treburile de pe lângă ea sunt o prioritate pentru copii, iar şcoala devine tot mai greu accesibilă. În zonele sărace, nevoia de hrană e mai importantă ca nevoia de ştiinţă. Dar nu ceea ce îşi doresc copii este important. Pentru cei mai mulţi anul şcolar începe după mijlocul lui octombrie, odată cu ultimele munci ale câmpului, şi se termină la începutul primăverii, la topirea zăpezii. Din cauza absenţelor numeroase o mare parte dintre ei renunţă de jenă să mai meargă la şcoală.
Pentru ministrul Educaţiei, abandonul şcolar este o... "prioritate".
Liviu Pop, ministrul Educaţiei: Abandonul şcolar este cea mai mare problemă a unui sistem de învăţământ. Din punctul meu de vedere, este principala problemă nerezolvată a sistemului de învăţământ.
Reporter: Putem spune că este o prioritate pentru mandatul dumneavoastră?
Liviu Pop, ministrul Educaţiei: Una dintre priorităţile mandatului meu de ministru este reducerea abandonului şcolar. Depinde unde vrem să ne situăm din punctul acesta de vedere, iar noi ca stat suntem mult peste media europeană. Iar în cei patru ani de mandat, aşa cum am spus-o, prin programul de guvernare, vrem să înjumătăţim rata abandonului şcolar, cel mult să ajungem la jumătate faţă de cum am avut-o în 2016.
Până ce numărul copiilor care renunţă la şcoală va fi redus la jumătate, în anul şcolar care abia a început, un număr de peste 35.000 de copiii care ar fi trebuit să înceapă şcoala anul ăsta lipsesc din sistem.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
