Educația, 26 de ani de experimente
Cei 21 de miniștri ai educației au luat măsuri care s-au bătut cap în cap, iar unele reguli adoptate nu s-au respectat niciodată.
„Facem tot felul de planuri, de statistici, dar pe care până la urmă nu le ia nimeni în seamă!”, spune prof.univ.dr. Radu Gologan, coordonatorul lotului olimpic naţional de matematică.
Percepția realității se face și de către elevi, cu o surprinzătoare maturitate: „Suntem o ţară foarte deşteaptă numai că nu avem practică, atât! Dacă am avea puţină practică am putea spune că avem un învăţământ complet”.
„Putem să avem cel mai bun curriculum, dar dacă profesorii nu îşi modifică practicile educaţionale, degeaba vorbim”, este de părere prof.dr Şerban Iosifescu, preşedinte ARACIP România.
21 de miniştri, trei legi ale educaţiei şi peste 1000 de amendamente legislative - acesta este ghiveciul numit învăţământ care este preparat de politicienii români de 25 de ani. Puţine sunt ţările din Europa care "bat" ţara noastră la acest capitol. În unele cazuri modificările s-au produs atât de repede încât schimbările prevăzute în Legea Educaţiei nici nu au putut fi aplicate.
„Dorinţa noastră de a schimba totul după 90 a dus la aceste schimbări, uneori derutante şi nu aducătoare de progres”, încearcă o explicație prof.univ.dr. Radu Gologan, coordonatorul lotului olimpic naţional de matematică.
„Cred că un punct slab al acestor legi este dat de însăşi modul de concepere a legilor. Noi avem legi cu 200-300 de articole, este foarte greu să te descurci”, spune prof.dr. Şerban Iosifescu, preşedinte ARACIP România.
Legea învăţământului din Finlanda, ţara cu cel mai performant sistem educaţional din Europa, este clară! Are cu aproximativ 60% mai puţine amendamente decât cea din România şi nu se pierde în articole stufoase!
„Aparatul este de vină! Aparatul Ministerului Educaţiei este constant. În foarte multe situaţii este de 25 de ani acolo! E foarte greu să îl mişti. Deci acest aparat este unul birocratic şi care din păcate cu venirea fiecărei idei noi se rebirocratizează”, acuză profesorul Gologan.
Acesta este motivul pentru care, spun specialiştii în educaţie, învăţământul românesc continuă să fie într-o continuă degringoladă.
„Problemele identificate de exemplu în 1993 pot fi identificate în 1994 și în 1999 și în 2000, și în 2007 - în raportul prezidențial și acum, în acordul pe care l-am încheiat acum cu Uniunea Europeană”, spune prof.dr. Șerban Iosifescu.
Multe dintre articolele din Legea educaţiei nu au fost niciodată respectate. Finanţarea educaţiei cu minimum 6% din PIB, manuale gratuite pentru toţi elevii şi clase cu maximum 25 de copii - sunt doar trei dintre cele mai cunoscute încălcări din Legea educaţiei.
„Ceea ce nu se respectă încă este orientarea curriculumului pe cele opt competenţe-cheie. Învăţământul preuniversitar ar trebui orientat pe dezvoltarea acestor competenţe-cheie”, subliniază prof.dr. Şerban Iosifescu, preşedinte ARACIP România.
Printre aceste opt competenţe-cheie există una despre care mulţi nici nu au auzit: dezvoltarea competenţelor de utilizare a tehnologiei informaţiei, ca instrument de învăţare şi cunoaştere.
„Încă suntem departe de a folosi calculatorul corect în școală”, atrage atenția prof.univ.dr. Radu Gologan.
„Marea majoritate a profesorilor sunt ostili ideii folosirii de manual digital. Deci noi trebuie să venim spre profesori ca să dispară această teamă de calculator, ar trebui să reformăm şi modul în care formăm aceste manuale digitale”, arată Șerban Iosifescu. „Problema nu este numai la nivelul legii, ci este la nivelul practicii educaţionale. Este la nivelul a ceea ce se întâmplă concret în sala de clasă, în relaţia profesor-elev”, adaugă profesorul.
Și prof.univ.dr. Radu Gologan spune că mingea este în tabăra dascălilor. Ei trebuie să se adapteze.
„Un studiu a arătat că numai 25% dintre profesori şi-au însuşit limbajul nou, iar la nivelul practicilor efective, procentul profesorilor care şi-au schimbat practicile este mult mult mai mic decât acest 25%”, dezvăluie prof.dr. Şerban Iosifescu, preşedinte ARACIP România.
Lista neregulilor din învăţământul românesc este mult mai lungă, susţin experţii în educaţie.
„Lipsă totală de organizare; ceea ce se numește corect, dar este interpretat greșit - transdisciplinaritate; educația fizică, sportul - care dacă vă uitați prin școli vedeți consecințele. S-a dublat numărul de copii obezi”, enumeră profesorul Gologan.
Există şi alte studii care au demonstrat că şcoala românească îi încarcă pe copii cu informaţii inutile, pe care aceştia le uită.
„Manuale care sunt extrem de aglomerate şi făcute cu bună intenţie de oameni care ştiu carte, dar parcă ar vrea să arate câte ştiu ei, nu cât trebuie să înveţe copiii (...) ce se întâmplă acum, discuţiile că se scoate istoria, latina şi se înlocuiesc cu altele sunt până la urmă lucruri false. Pentru că nu aşa se pune problema”, spune prof.univ.dr. Radu Gologan, coordonatorul lotului olimpic naţional de matematică.
„Asta nu înseamnă că o soluţie este bună, altă rea. Deocamdată sunt soluţii, sunt opiniile a 18.000 de persoane care au transmis mesaje”, menționa zilele trecute Adrian Curaj, ministrul educaţiei.
„87% au fost în favoarea uneia sau alteia din variantele de Plan-cadru, deci înseamnă că 87% dintre cei care au răspuns sunt împotriva unei schimbări radicale, ca să permită un alt tip de cadru de învăţământ. Deci avem o opoziţie la o schimbare radicală”, arată prof.dr. Şerban Iosifescu, preşedinte ARACIP România.
„Uneori, consultarea poate nu place şi dacă mă refer la curriculum, gândiţi-va că nu a plăcut faptul că a mai apărut o părere”, spune Adrian Curaj, ministrul Educaţiei.
Și în toată această mare de păreri, există și una direct interesată:
„De obicei când oamenii aceştia nu se înţeleg, noi avem de suferit pentru că suferim tot felul de schimbări ale programului, ale materiei. Şi cred că aceste lucruri trebuie rezolvate cât mai repede pentru noi”, spune, cu sinceritate, un reprezentant al elevilor.
Dacă în anul 1992, în România funcţionau aproximativ 14.000 de şcoli primare, în anul 2012, numărul lor abia dacă depăşea 4.000! În condiţiile în care, la ultimul recensământ al populaţiei, în ţara noastră erau peste 245.000 de analfabeţi.
Educaţia pare un domeniu care nu poate fi reformat, iar Ministerul Învăţământului seamănă cu un laborator care face experimente pe milioane de copii.
„Moisil, celebrul matematician, a fost întrebat cândva la un post de televiziune: ce ați face dacă ați fi ministrul învățământului?! Știți care a fost răspunsul? L-aș desființa!”, spune, în loc de concluzie, prof. univ. dr. Radu Gologan, coordonatorul lotului olimpic de matematică.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
