Calitatea educaţiei, procentul absolvenţilor care îşi găsesc serviciu şi pregătirea profesorilor sunt criteriile care stabilesc ierarhia mondială a universităţilor. 25.000 de pe toate continentele au fost analizate.
Pe primele trei locuri sunt universităţi americane: Harvard, Stanford şi Massachusetts Institute of Technology. România apare abia pe locul 986.
Ce face diferenţa?
Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti: „Pentru educaţie, pentru învăţământ avem cam 150 milioane de lei în acest an, dintre care 110 -112 de la buget, şi restul din veniturile proprii. Ştiţi ce buget de cercetare are, să zicem, University of Maryland? Un miliard de dolari pe an. Cam asta e de făcut dacă vrem să ne apropiem de ei”.
Aurel Pop, rectorul UBB: „Suntem dezavantajați de desele schimbări legislative, noi nu putem urmări un feedback”.
Dovada că universităţile noastre fac performanţă în ciuda subfinanţării vine de la sutele de studenţi români care ajung în fiecare an la facultăţi de top din lume.
Ştefan Gramatovici, olimpic internaţional la matematică în liceu, a fost admis la cea mai bună universitate din lume: Harvard. Concluziile lui pot fi folosite şi de miniştrii Educaţiei de la noi.
Ştefan Gramatovici: „Cred că este vorba mai mult de oportunităţile care ţi se deschid în timpul facultăţii, pe lângă învăţare. Adică într-adevăr, o facultate aşa de mare îţi oferă facilităţi, dacă ai nevoie de bani pentru a cerceta un lucru, un proiect, ai programe prin care poţi să faci rost de bani, ai laboratoare ultraperformante. Dar este şi faptul că la o astfel de facultate poţi să lucrezi cu cei mai buni specialişti din domeniu”.
Estimările arată că 5.000 de tineri pleacă în fiecare an să studieze peste tot în lume. După care, cei mai mulţi îşi construiesc cariere de succes acolo.