Mai mult, autorii manualelor îi informează pe elevi că aderarea României la UE este „un obiectiv îndepărtat". Manuale sunt publicate în urmă cu mai mulţi ani, unele chiar în 1996. Informaţiile depăşite sau greoaie, pe care elevii sunt încă obligaţi sa le înveţe, provoacă nemulţumiri printre toţi cei direct vizaţi.
Nemulţumiţi sunt nu doar profesorii, ci şi parinţii care contestă calitatea informaţiilor cuprinse în manuale, dar şi elevii, în cele mai multe cazuri total dezinteresaţi de avalanşa de explicaţii complicate pe care ar trebui să le asimileze.
„Mă deranjează totul: de la felul cum este structurata materia, programa școlară (...), de la copertă la informație, totul este făcut parcă să descurajeze relația elevului cu manualul”, se plânge un părinte.
„La majoritatea e scrisul negru, și e plictisitor. Este foarte mult text și n-am aproape niciun interes să le citesc”, mărturisește un elev de clasa a VII-a.
Piaţa de carte şcolară din România este cea mai mică din Uniunea Europeană. Anul trecut, statul a alocat 17 milioane de lei, adică nici patru milioane de euro. Asta în timp ce bulgarii pun deoparte pentru manuale aproape de opt ori mai mult.
În România, cine vrea să câştige o licitaţie organizată de minister trebuie să vină cu cel mai ieftin, nu cu cel mai bun manual, spun editorii.
„Politic vorbind, s-a încurajat dumping-ul în licitații. Editurile au fost obligate ani de zile - câtă vreme se mai țineau licitații - ori să liciteze la valoarea de fabricație, ori la subvaloare, gândind că, dacă rămân pe piață, într-un an - doi se vor redresa. Nu s-au redresat”, precizează Dana Papadima, director educațional la școala Little London, fost editor.
Aşadar, manualele sunt ieftine, conţin erori, iar materia este organizată fie infantil, fie prea savant pentru elevi, spu atât editorii, cât şi profesorii.
Specialiştii din Ministerul Educaţiei spun că toate manualele pentru învăţământul preuniversitar vor fi schimbate până în 2017.