Mediul privat vine cu o soluţie la problema creşelor şi grădiniţelor. Corporaţiile propun Executivului să acorde credite fiscale firmelelor care plătesc pentru educaţia copiilor angajaţilor. Cheltuielile făcute ar putea fi apoi deduse din impozitul pe profit. Statul ar avea de câştigat pe două planuri. Nu ar mai avea de achitat indemnizaţiile de creştere a copilului, dacă mamele s-ar întoarce mai devreme la serviciu, şi ar încasa şi impozitul pe salariu.
Schimbarea legislaţiei ar avea numeroase beneficii, inclusiv apariţia de noi creşe şi gradiniţe.
Georgiana Drăcea - educator-coordonator grădiniţă: „Părinţii s-ar întoarce mai devreme la locurile lor de muncă. Şi, până la urmă, orice părinte îşi doreşte un învăţământ de calitate pentru copilul său.”
Costul estimat pentru educaţia unui copil la creşă sau la grădiniţă este estimat la 2.000 de lei pe lună. În aceste condiţii, pornind calculul de la salariul mediu pe economie, mama încasează 85% din leafă, adică peste 1.800 de lei. Or, dacă s-ar întoarce la serviciu, statul nu ar mai plăti indemnizaţia de creştere a copilului. Pe lângă banii economisiţi, statul ar încasa şi aproximativ 1.600 de lei, impozitul pe salariu.
În programul de guvernare PSD-ALDE, unul dintre obiective este construirea a peste 2.500 de creşe şi grădiniţe în zonele mai puţin dezvoltate.
Gabriel Biriş – avocat: „Mi-e teamă să nu asistăm la un alt heirupism din dorinţa de a bifa un element din program şI să facem creşe unde nu mai sunt copii.”
Numărul grădiniţelor de stat a scăzut dramatic în ultimul deceniu. Sunt de 15 ori mai puţine, în vreme ce numărul grădiniţelor private a crescut doar de 5 ori.
În 1999, în România mai erau 1.271 de grădiniţe de stat. 15 ani mai târziu scăzuseră la 850. Situaţia este mult mai dramatică în mediul rural decât la oraş. La ţară, numărul grădiniţelor funcţionale s-a redus de 100 de ori.