Câte ore de teme fac pe săptămână copiii din topul clasamentelor PISA
Sistemul de învățământ finlandez nu mai este în vârful educației de calitate, arată rezultatele testelor PISA, iar elevilor din România le lipsesc creativitatea și capacitatea de a face raționamente. Un peisaj trist, reflectat de testele internaționale care se desfășoară din 3 în 3 ani.
Învățământul românesc se află pe marginea prăpastiei, ne demonstrează ultima testare internanțională PISA. Ancheta realizată de OECD, care măsoară modul în care elevii aplică informațiile învățate la școală plasează, din nou, copiii din România pe locuri umilitoare în Uniunea Europena. Adică la coadă clasamentului, alături de Cipru și Bulgaria!
Adina Oprișan, profesoară de limbă română: „M-a speriat rezultatul pe care l-am văzut. Mai ales că am coborât la citire cu câteva locuri. Și suntem aproape de Trinidad-Tobago.”
Tincuța Apăteanu, consultant educațional: “Era de așteptat cumva să fim cam pe aceleași locuri ca și anii trecuți pentru că adevărată reforma în educație nici nu a început încă.”
Locul 48 din 70, în lume, pe care îl ocupă în prezent sistemul educațional din România dovedește că am stat pe loc în ultimii trei ani, atunci când a fost realizată precedentă testare PISA. Asta în timp ce țări ca Polonia sau Estonia, care aveau probleme serioase în propriile sisteme de învățământ au înregistrat progrese uimitoare.
Oana Moraru, consultant educațional: “Cei care sunt în prima jumătate a clasamentului de ceva ani încoace culmea că ei cunosc cea mai interesantă dinamică și schimbă locurile între ei. Se vedea că cei care au performanță de top sunt mai interesați de reformarea educației, ca dovadă Finlanda, care era cu trei ani în urmă pe trend descendet, s-a ridicat din nou și sunt în plină reforma educațională.”
Educația românească nu a înregistrat progrese în primul rând din cauza profesorilor care vin în față elevilor, susțin experții în învățământ.
Tincuța Apăteanu: “O prima măsură importantă ar fi transformarea completă a sistemului de selecție, recrutare, pregătire inițială, continuă a cadrelor didactice. Este cel mai important element care ar aduce cu adevărat transformarea sistemului educațional.”
Oana Moraru: “Nu ar trebui schimbat omul. Pe asta nu poate interveni statul. Ar trebui schimbate competențele și arsenalul pedagogic și metodologic cu care intri la clasă (…)”
Tincuța Apăteanu: “Avem că exemplu programul Teach for România care exact asta face, pregătește profesori foarte buni și îi plasează în școli defavorizate sau chiar în școli din mediul rural.”
Programa școlară stufoasă și scrisă într-un limbaj pe care mulți nu îl înțeleg, contribuie și ea la transformarea educației din România într-unul dintre cele mai neperformante sisteme de învățământ din lume.
Tincuța Apăteanu: “În Vest, scenariile de lecție sunt scrise ca piesele de teatru. Foarte pe înțelesul oamenilor. În România, manualele pentru profesori despre metodă și ce ar trebui să facă la clasă sunt scrise cu limbaj de lemn, stufos, imposibil de parcurs, de pe pretențiile unor profesori universitari care probabil vor să își dovedească... nu știu.. talentul!”
Adina Oprișan, profesoară de limbă română: „E româna, e matematica, e biologia, e fizica, e chimia... Nu există nicio legătură între ele. Eu încerc să fac oarecum câteva conexiuni între materii, deși mi-e greu că și eu am învățat în sistemul acesta stupid în care se feliază bucăți din ceea ce practic înseamnă viață!”
Deși legea educației prevede acordarea a cel puțin 6 % din PIB, nici până astăzi, învățământul românesc nu primește acești bani.
Și totuși nu aici este problemă, atrag atenția experții în educație.
Oana Moraru: “Sunt multe resurse materiale în școlile din țară folosite aiurea. Adică banii au fost puțini dar și aceia au fost împrăștiați... Știu laboratoare de informatică la țară, dotate excepțional și care nu au profesor calificat și care zac în neclintire, cu ușile închise. Acolo sunt bani băgați degeaba!"
Că și cum aceste probleme nu ar fi fost suficiențe, învățământul românesc se mai confruntă cu o situație gravă: 42% dintre elevi sunt analfabeți funcționali. Acești școlari învață informații pe care apoi le pot reproduce cu ușurință, dar nu le înțeleg și nici nu se pot folosi de ele.
Oana Moraru: “Analfabetismul funcțional chiar ne afectează drepturile civice și viață de fiecare zi. Pentru că a citi și a înțelege ce spune un document și a-l aplica presupune inteligență înaltă, nu presupune în viața ta școlară, să completezi definiții sau să rezolvi algoritmi matematici.”
Tincuța Apăteanu: “Alfabetismul funcțional ne va afecta și mai mult în viitor atunci când copiii care azi sunt elevi vor intră pe piață muncii și vor contribui la pensiiile noastre.”
Adina Oprisan, profesoară de limbă română: „Din punctul meu de vedere și programa e un factor destul de important pentru că sunt conținuturi atât de stufoase și programa este destul de încărcată, iar noi nu putem să facem înțelegere de text atât timp cât la evaluare ni se cere cu totul și cu totul altceva. Oricât aș vrea eu că profesor debutant, îmi doresc mult să schimb ceva, nu pot. Mă ține pe loc acel factor.”
Tincuța Apăteanu: “Sistemul nostru educațional se bazează foarte mult pe memorare și pe redarea exactă a textelor pe care copiii le-au învățat, fără să le gândească în profunzime. Și noi asta apreciem. Asta evaluăm, pentru asta dăm notă 10.”
Adina Oprișan, profesoară de limbă română: „(…) Spre exemplu, la evaluările standardizate copiilor de 14 ani au niște subiecte total inutile.”
Olimpicii reprezintă un alt subiect intens dezbătut ultimii ani. În timp ce mulți profesori susțin că țara noastră stă bine la acest capitol, studiile internaționale demonstrează contrariul.
Tincuța Apăteanu: “În educație funcționăm foarte mult pe bază de mituri. Și în România este încă destul de puternic puternic mitul olimpicului .”
Oana Moraru: “Acei care se cheamă "top performers" normal ar trebui fie 6-8%, minimum. Media Europei este de 12 %, noi avem 4%. Deci olimpicii aceia cu care ne lăudăm pe rețelele de socializare există, dar sunt foarte puțini. Nu vor constitui un corp social, o masă de oameni luminați care să împingă țara cu decizii, înainte. Sunt prea puțini!”
Tincuța Apăteanu: “Avem trei milioane de elevi în sistemul preuniversitar. Ar trebui ne preocupe mai mult cei 96% . Ar trebui ne preocupe felul în care ar trebui să creștem peformanțele acestora, în așa fel încât poate nu vor ajunge olimpici, dar cusiguranță se integra mult bine pe o piață a muncii competitive.”
Dezamăgirea experților din educație este că după publicarea rezultatelor PISA prea puțini reprezentanți ai Ministerului Educației au comentat rezultatele. În schimb, au reglementat numărul de ore pe care elevii le petrec cu temele pentru acasă.
Oana Moraru: “Eu cred că ministrul s-a pripit. El însuși a spus că este mai mult o măsură simbolică. Deși dacă faci ceva simbolic nu mai dai un ordin. Ieși și spui lucrurilor pe nume, răspicat. Măcar să transmiți un mesaj.”
Tincuța Apăteanu: “Daca ar fi să fac acum o listă cu 200 de probleme importante, care afectează negativ învățarea, temele de acasă nu s-ar regăsi pe această lista.”
Oana Moraru: “Problema se află în cu totul altă parte, nu în numărul de ore, ci ce fac ei la teme, cum dozezi efortul, cum dai ceva relevant.”
Adina Oprișan, profesoară de limbă română: „Ar trebui regândite temele, nu scoase definitiv.”
Tincuța Apăteanu: “Dacă o să va uitați pe rezultatele PISA la primele cinci țări, copiii de acolo efectuează mult mai multe teme. În Singapore de exemplu, un copil face 14 ore pe săptămâna teme. În România ce se întâmplă, ai la clasă 35 de copiii și profesorii nu își pot da seama dacă unii au rămas în urmă. Și atunci temele într-o cantitate rezonabilă pot ajuta.”
Oana Moraru: “Eu nu cred că nu vor mai fi. Profesorii vor da în continuare. Probabil de legea asta se vor folosi unii părinți care chiar au ajuns la capătul puterilor și vor merge la școală cu legea în mână să ceară directorului să o aplice. Numai că aici e iarăși un cerc vicios, pentru că directorul nu prea răspunde de calitatea profesorilor și deciziile lor. De ce? Pentru că nu sunt numiți de directori. Nu sunt echipa lui ! Profesorii vin de la inspectorat. Și școla respectivă nu are o echipă. Are ce a picat.”
Cele mai performante sisteme educaționale din lume sunt în Singapore, Japonia, Estonia, Finlanda și Canada. Deocamdată, învățământul românesc este la ani lumina distanță. Și, atrag atenția experții în educație, reprezentanții Ministerului Educației trebuie să ia măsuri urgente. Cu atât mai mult, cu cât actuală conjunctura socio-economică face elevii din competiție cu din celelalte ale lumii, după finalizarea studiilor.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
