Analiză De ce ne place autoritatea statului în vreme de criză? „Întotdeauna frica vine cu o dorință și comportamente de apărare”

România se află de mai bine de o lună și jumătate sub stare de urgență, iar românii sunt ținuți în casă cu forța (autoritatea) ordonanțelor militare. Polițiștii au dat sute de mii de amenzi, viața socială este practic în comă. Cu toate acestea, românii par nu doar să se supună, ci chiar să aprecieze instituțiile care impun autoritatea statului, forțele care, de fapt, pun în aplicare măsurile de restrângere a drepturilor și libertăților individuale. Pentru a încerca să înțelegem cum evoluează aceste percepții, am stat de vorbă cu un sociolog, un antropolog și un politolog.

Fără a avea pretenția unui studiu științific, este totuși vizibil că Poliția și Jandarmeria se bucură de simpatia unei bune părți a românilor, de o atitudine pozitivă din partea actestora. Este de ajuns să ne uităm doi ani în urmă, în vremea protestelor din Piața Victoriei, când jandarmul care a lovit un grup de manifestanți sau celebrul colonel Paraschiv, fantoma în alb, care a condus grupul de intervenții speciale al Jandarmeriei, erau printre cei mai înjurați oameni din România. De fapt, instituțiile cu totul, Poliția și Jandarmeria, mai ales după episodul din 10 august 2018, când manifestanții au fost împrăștiați cu gaze lacrimogene, făceau subiectul criticilor și protestelor publice („Jandarmeria apără hoția!” era unul dintre sloganurile des folosite în fața clădirii Guvernului).

Prin contrast, în starea de urgență pe care o traversăm acum, Poliția și Jandarmeria au parte de mai multă simpatie și acceptare, chiar dacă sunt instituțiile care aplică măsurile de restrângere a drepturilor și libertăților noastre. În loc de înjurături, polițiștii și jandarmii care devin vizibili pentru că au făcut o faptă bună sau alta primesc zeci de mii de Like-uri pe Facebook: polițista care a salutat militărește un medic pe care îl oprise în trafic pentru a-i controla actele, tânărul agent care a cumpărat pâine pentru o bătrână din sat, ca să nu mai vorbim de Bogdan Anicescu, translatorul pentru surdo-muți al ordonanțelor militare (chiar dacă nu este polițist, asocierea lui cu Ministerul de Interne este evidentă).

Am încercat să vedem dacă acesta este un trend general valabil sau e doar o aparență, o stare de moment, o atitudine de supunere și acceptare cauzată de vremurile pe care le traversăm.

„Nu cred că există o singură atitudine care se manifestă indiferent de context. Înainte de criza COVID-19, încrederea în Poliție sau Jandarmerie era peste cea în Guvern sau Parlament, apropiată de cea în Președinție, însă sub încrederea în Armată și Biserică (cele două entități care primesc, în mod regulat, un scor ridicat). Însă datele de sondaj ascund multe nuanțe. Poți să ai încredere în Poliția Rutieră fără să ai încredere în Poliția de Frontieră, sau invers. Încrederea într-o instituție cu care interacționezi des se construiește într-un fel și altfel se construiește într-o instituție abstractă”, spune antropologul Radu Umbreș. 

Același lucru îl susține și sociologul Barbu Mateescu, care arată că în măsurătorile de anul trecut „aceste instituții (Poliția și Jandarmeria – n.r.) nu erau nici foarte sus - precum armata, pompierii, familia, biserica -, nici foarte jos - precum parlamentul sau partidele politice”.

El precizează însă că actuala criză provocată de pandemia de coronavirus le-a adus o creștere a încrederii populației: „Jandarmeria (și poliția) au beneficiat de un mic bonus de încredere, ajungând acum la o cotă de 61-65%, conform IRES. De acest bonus au beneficiat toate instituțiile cu responsabilități directe în ceea ce privește pandemia. Exact ca în cazul unui guvern instalat sau atunci când suntem într-o mașină condusă de altcineva, e vorba de acordarea încrederii pentru viitor mai degrabă decât măsurarea performanței din prezent sau trecutul imediat - societatea "ține pumnii" acestor instituții, sperând că se vor descurca bine”.

Apărare vs oprimare 

Antropologul Radu Umbreș explică această schimbare de atitudine a oamenilor prin aceea că acum se simt apărați, nu oprimați.

„Statul ne asigură unele libertăți, dar ne și îngrădește anumite libertăți în numele binelui comun. În cazul protestelor, percepția a fost de îngrădire a libertății de exprimare și acțiune politică - o forță represivă. În acest moment, percepția se mută spre rolul benefic al autorității care sancționează încălcarea măsurilor de ordine publică necesare pentru controlul pandemiei - o forță protectivă”, afirmă Radu Umbreș. 

Nici politologul Cristian Pîrvulescu nu crede că este vorba de o atitudine uniformă a populației față de autoritate. El vede mai multe categorii de oameni, care își schimbă greu percepțiile.

„Nu cred ca putem vorbi de români de o manieră generală, pentru aceștia nu există, ci de atitudini opinii specifice anumitor categorii sociale sau culturale. Chiar dacă este influențată de opinie, prin natura ei schimbătoare, nu cred că atitudinea diferitelor grupuri se transformă de la o lună la alta. Deci nu cred că a existat vreo schimbare atitudinală semnificativă. Cei ce au reacționat critic și vocal la asaltul jandarmilor împotriva manifestanților pașnici din Piața Universității din 13-15 iunie 1990 sau din Piața Victoriei în 10 august 2018 sunt la fel de critici. Altă parte a societății, cea preponderent anti-liberală la nivel valoric, aprobă automat orice atitudine de forță. Pe de altă parte, incidentul de la Hunedoara din carterul Micro 2 dintre localnici și polițiști și jandarmi din Vinerea Mare arată că nu este vorba doar de o critică a elitei de cultură liberală și occidentală sau a unei părți a clasei de mijloc, ci și de categorii populare care se consideră discriminate. Nu trebuie să confundăm frica (de represalii) cu acceptarea”, spune Cristian Pîrvulescu. 

Dacă vorbim totuși de o schimbare a percepției oamenilor, aceasta nu este definitivă.

„Din ce pot înțelege, s-a schimbat - temporar - percepția cu privire la anumite instituții, după cum arătam mai sus. Accentuez cuvântul "temporar", astfel de bonusuri nu sunt veșnice. E posibil ca impactul valului de amenzi să nu fi fost măsurat în mod complet de sondajul IRES (efectuat la începutul lunii aprilie), deci lucrurile să se schimbe”, precizează Barbu Mateescu.

„Nimic nu rămâne bătut în cuie, chiar și după sau în timpul unei crize. Încrederea sau neîncrederea în autorități întotdeauna reacționează dinamic la raportul între așteptări și realitate. Însă memoria socială va înregistra mai intens și mai exact ceea ce se întâmplă în timpul unei crize, așa cum imaginea unei armate rămâne bine întipărită ani după încheierea unui război”, completează Radu Umbreș. 

Frica este universală

Întrebat dacă românii au nevoie de un plus de autoritate în vreme de criză, dacă le este frică, antropologul spune că este o reacție normală, dar care prezintă și riscuri: „Întotdeauna frica vine cu o dorință și comportamente de apărare. În condiții de încredere scăzută în ceilalți oameni, de temere justificată sau nu de acțiunile lor negative, apelul la o autoritate suverană cu un grad ridicat de putere poate fi o reacție intuitivă. Riscurile sunt 1) acordarea de mai multe puteri autorității decât sunt strict necesare sau păstrarea lor dincolo de perioada de criză și 2) scăderea importanței acordate propriei responsabilități sau autonomiei celorlalți de a lua decizii raționale și benefice, chiar și fără frică de sancțiune sau declinarea responsabilității către o putere paternalistă. Ca în orice moment, cetățenii au nevoie de o autoritate legitimă, transparentă, justă și care să răspundă nevoilor și criticilor”. 

Aceste comportamente sunt general umane, nu sunt specifice numai românilor sau unui anumit popor.

„Sunt nevoi cu origine în psihologia noastră evoluată, cu rădăcini ancestrale, însă calibrate și adaptate contextului cultural. Diferențele culturale sau sociale sunt însă deseori supra-estimate. Ar trebui să renunțăm la mitul excepționalismului românesc, fie că e de bine sau de rău”, a punctat Radu Umbreș. 

Despre riscul și chiar apariția abuzului de forță în astfel de perioade vorbește și Cristian Pîrvulescu.

„Faptul că o parte a societății interiorizează respectarea regulilor nu trebuie interpretat ca o acceptare necritică a autorității. Din contră! În vremuri de pandemie reziliența democratică este mai importantă ca oricând altcândva. Și niciun virus, oricât de mortal ar fi, nu poate opri politica. De fapt, într-o astfel de perioadă autoritatea - încarnată de cei care controlează - devine nu doar mai vizibilă, ci își relevă rolul său primar, chiar primitiv, de forță burtă. Pe de altă parte, pentru a acoperi abuzurile poliției, precum împușcarea nejustificată a unui bărbat neînarmat în București, reprezentanții forțelor de ordine s-au jucat cu instigarea la rasism anti-roma, puternic ancorat în imaginarul multor categorii sociale, și a încercat să obțină astfel un sprijin artificial. Dar e o situație conjuncturală”, spune Cristian Pîrvulescu.  

Simpatia populară este contagioasă?

Întrebat de ce acest plus de simpatie față de forțele de ordine nu se transferă și asupra autorității care coordonează forțele ordine - Guvernul PNL, în speță, care în ultimul sondaj de opinie a înregistrat chiar o scădere - politologul nuanțează lucrurile.

„Aflat la guvernare și fiind minoritar în parlament, PNL este supus unei critici acerbe, care poate avea efecte asupra percepție sale. Dar aceasta nu este atât de negativă, căci trebuie corelată cu susținerea pentru președintele Iohannis. Președintele Iohannis asumă guvernarea în egală măsura cu guvernul. După noiembrie 2019 vorbim de o coabitare dintre un executiv bicefal neconflictual cu un parlament dominat de adversari. S-ar putea ca acest lucru să fie dezavantajos pe termen scurt - a se vedea moțiunea de cenzură - dar să aibă succes pe termen mediu”, afirmă Cristian Pîrvulescu. 

De altfel, el crede că trendul este normal.

„Erodarea unui partid la guvernare este normală, dar de aici și până la cădere e cale lungă. Cele câteva procente pierdute de PNL sunt firești, pentru că partidul era supralicitat după realegerea președințialului Iohannis în noiembrie. Era celebrul efect al vagonului cu orchestra: toată lumea voia să fie cu învingătorul. Dar luna de miere s-a încheiat, ba a mai urmat și criza coronavirusului. Nu este nimic nefiresc: de fapt socrul PNL rămâne unul bun”, mai precizează politologul. 

Tot el avertizează că actuala criză pe care o traversăm poate avea și consecințe electorale, pe care le vom vedea cu ocazia primului scrutin, alegerile locale.

„Sondajele de opinie nu sunt predictori electorali. Ele nu spun cine va câștiga. Faptul că PNL a fost supralicitat în sondaje și acum se află la un scor normal nu înseamnă că este pe o linie descendentă. Așa cum și PSD era subapreciat, căci potențialul său electoral este de 20-25%, mai aproape de ultimul scor. Dar s-ar putea ca atacul majorității parlamentare asupra guvernului PNL și a președintelui Iohannis să victimizeze guvernarea. În acest caz s-ar putea obține un oarecare câștig electoral. În orice caz, această competiție se va tranșa la alegerile locale, care vor stabili dacă ierarhia din 2016 mai este valabilă. Și atunci totul va depinde de prezența la vot. O prezență mică la vot ar putea, așa cum se întâmplă de obicei, să favorizeze PSD. Dar în acest moment o victorie la PSD ca în 2016 este improbabilă. Până atunci vorbim doar de evoluții conjuncturale”, afirmă Cristian Pîrvulescu. 

Cum va arăta România după criză 

Despre efectele crizei vorbește și antropologul Radu Umbreș, dar la nivelul instituțiilor.

„Cea mai importantă schimbare este cea a contextului, însă este posibil să avem schimbări și la nivelul acțiunilor poliției. O situație de criză poate responsabiliza actorii cu privire la îndeplinirea rolului social cu mai multă atenție și judiciozitate. Este foarte posibil că evenimente care au atras atenția asupra autorităților legale sau medicale (Colectiv, protestele) să fi dus la o conștientizare mai puternică a atenției publicului și a așteptărilor de competență și profesionalism, deseori violate în trecutul apropiat sau îndepărtat. Sunt însă sceptic că au părut schimbări profunde peste noapte fără o schimbare a instituțiilor și a modului în care oamenii se raportează și interacționează cu o organizație cum este poliția”, spune Radu Umbreș.

Cât despre ieșirea din criză, Sociologul Barbu Mateescu nu crede că va fi bruscă, ci mai degrabă de lungă durată.

„Nu vom avea o ieșire rapidă și dramatică, precum o calificare la un turneu final al cupei mondiale. Vom fi o lungă perioadă într-o situație în care cifrele privind decesele și infectările vor zumzăi la cote mici în fundal, dar vor exista încă restricții”, prevede Barbu Mateescu.

Deschide galeria foto

,