Exclusiv De ce ajung româncele să se prostitueze în străinătate: „Ce să faci în România cu facultate? Nimic!”
Peste 100.000 de românce se prostituează în Europa. Sunt cifre oficiale din statele unde activitatea este reglementată prin lege și există o imagine, chiar dacă subdimensionată, a fenomenului. Numai în Elveția sunt câteva mii de românce, unele cu facultate și copii acasă, care își vând trupul în bordeluri sau pur și simplu pe stradă. Sunt înregistrate, au permis de muncă, există inclusiv un Departament Special al poliției care supraveghează această industrie. Chiar și așa, sunt frecvente situațiile când ele ajung tot în mânile traficanților de carne vie, dornici să se îmbogățească de pe urma lor. Jurnaliștii Maria Moiș și Cătălin Chițu au filmat în exclusivitate în cel mai mare club erotic din Lausanne, Elveția, unde majoritatea angajatelor vin din România.
Jurnaliștii Digi24 au ajuns în cel mai mare club erotic din Lausanne chiar în seara de Sfântul Andrei. Toate cele 9 fete care lucrau pe 30 noiembrie în acel loc erau românce. Fiecare avea propriile poveşti şi argumente pentru care se afă aici. Printre angajate, o absolventă a Facultății de Turism și o fostă polițistă, care a terminat Școala de Poliție.
„Am terminat turismul. Ce să faci și cu facultatea? Mama are facultate și stă pe bară acasă”, spune Adriana, una dintre lucrătoarele sexuale pe care am întâlnit-o în cel mai mare club erotic din Lausanne, Elveția.
„Cum ajung fetele aici? Cu autobuzul, cu avionul”, glumește patronul clubului, Thierry Schmidely.
„Sunt foarte norocoasă, pentru că nu am avut niciodată pot să spun, între ghilimele, un pește”, explică Iasmina, care are deja o experiență de șapte ani în această activitate.
„Fetele vin cu o formă legală, dar în final se ajunge la prostituție”, atrage atenția Angela Oriti, director al Centrului de Asistență a Victimelor din Lausanne, finanțat de statul elvețian.
„A fost un caz, un procuror din România care m-a investigat aici”, își amintește proprietarul clubului.
Discuție jurnalist – Adriana:
-Am făcut copilul, fata, la 21 de ani. Pe la 24 de ani m-am gândit ce să fac, ce să fac?
-Tu, absolventă de facultate?
-Da! Ce să fac cu facultatea? Mama are facultate și stă pe bară acasă. Ce să faci în România cu facultate? Nimic!
Discuție jurnalist – Iasmina:
-Cum v-ați apucat de asta?
-Am vorbit cu o prietenă, situația este cum este în România, m-am decis ca să vin aici. De șapte ani lucrez.
Fetele spun că în Lausanne nu se simt discriminate din cauza meseriei pe care o practică.
„Nu este ceva wow aici. Lucrezi într-un club, te prostituezi, este ceva normal. Nu e ca la noi în țară: te prostituezi, vai de capul tău! Stai tu acasă, du-te și muncește pe zece milioane și copiii să plângă de foame și lasă că vin eu aici, în Elveția, să mă prostituez, să-mi fie copilul bine acasă”, spune Adriana.
Ea ne-a invitat să vedem una dintre camerele aflate la etaj: „Acestea sunt camerele normale, baia... Fiecare cameră are baie înăuntru, e pentru noi mai igienic”.
Discuție jurnalist – Iasmina:
-Sunt o femeie independentă, nu am soț, am o familie pe care mi-o întrețin cu ceea ce pot.
-Ei nu știu că tu faci asta?
-Nu, nu! Lucrez la un bar normal, că nu pot să le spun că fac meseria asta, pentru că este foarte jenant pentru noi.
Un client plătește cel puțin 160 de franci elevețieni pe oră, în jur de 750 de lei, dacă apelează la o prostituată care lucrează într-un astfel de salon. Pe stradă, tariful este de 3 ori mai mic.
„Maximum poți să faci pe seară 1.500-2000 (franci). Pe perioada asta de pandemie 1.400 de franci”, spune Adriana.
Iasmina spune că a adunat într-un an de zile și 100.000 de franci: „Din banii obținuți am luat un apartament și o mașină, mi-am întreținut familia, m-am îmbrăcat, am dus o viață decentă, o viață normală”.
„În club sunt clienți de tot felul. E ca și când ai merge la un magazin mare, unde e toată lumea. În afară de femei”, ne spune patronul clubului erotic.
Discuție jurnalist – Adriana:
-Vorbești franceză?
-Vorbesc foarte bine. A fost foarte greu pentru că eu nu stau aici. Vin, stau două luni, plec, am copil acasă. Două luni, patru luni maxim într-un an, adică mă ocup și de ea.
Nu toţi banii câştigaţi rămân la fete. 40% este partea proprietarului salonului. Chiar dacă patronul este elvețian, clubul este condus în realitate de o româncă fostă gheișă în Japonia, care de 15 ani s-a stabilit în Elveția.
„E o fată în care am cea mai mare încredere din lume. Este managerul fetelor, ea este cea care se ocupă de ele”, spune Thierry Schmidely, patronul clubului.
„Aici în Lausanne ne simțim protejate. Acasă iei bătaie de la un „pescălău”, pot zice. Aici sunt foarte multe reguli. Aici de la o palmă intri la pușcărie, foarte multe chestii”, spune Iasmina.
Elveţia a fost prima ţară din Europa care a legalizat prostituţia. Încă din 1942. Lucrătorii sexuali trebuie să îşi declare locul de muncă și să fie luați în evidenţă de autorităţi. Primesc permis de muncă şi, din al doilea an, beneficiază de sistemul de asigurări. În cadrul poliţiei există un departament special care supraveghează această industrie.
În ciuda regulilor, nu puține sunt cazurile când traficanții de carne vie își recrutează victime chiar din bordel.
„La noi în adăpost a ajuns o fată româncă de 19 ani, însărcinată, și care lucra într-un salon nu foarte departe de aici. Nu era independentă, ea dădea toți banii traficantului. Fata lucra în fiecare zi în salon și apoi în stradă. Câștiga între 500 și 1000 de franci pe zi, dar toți banii îi dădea proxenetului”, spune directorul Centrului de Asistență a Victimelor, Lausanne.
„Din cazurile instrumentate, marea majoritate a tinerelor, chiar dacă, poate, au început prostituția voluntar, în foarte scurt timp ele devin pradă pentru traficanți, pentru că sunt o sursă de venit”, spune sub protecția anonimatului un ofițer de la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate din Pitești.
„Multe dintre victime nu raportează Poliției pentru că le este teamă”, spune Rebecca Angelini, directoarea ProCoRe, Rețeaua Națională pentru drepturile lucrătorilor sexuali în Elveția.
Discuție jurnalist – patronul clubului:
-De ce ați acceptat să intrăm?
-Nu am nimic de ascuns, ca lumea să știe că și aici, ca în România sau altundeva, se muncește. Știu că e marcat aici pe frunte „bordel”, nu mă deranjează asta, știu în sinea mea că totul e în regulă.
„Am constatat că majoritatea dintre prostituate au naționalitate română, bulgară sau nigeriană. E posibil ca o persoană care vine să lucreze ca prostituată în Elveția să nu se considere o victimă pentru că nu a citit legea”, spune Florence Maillard, de la Poliția Cantonală, Vaud, Elveția.
Discuție jurnalist – patronul clubului:
-Poliția vine aici?
-Da, în control.
-De câte ori?
-(Râde) Eu sunt de referință aici. Vin să ne zică „Bună ziua”, să verifice, controlează registrele.
„Brigada Morală le contactează pe lucrătoarele sexuale, le explică ce au voie și ce nu au voie, verifică să nu fie victime ale traficului”, spune Sébastien Jost, din cadrul Poliției Municipală, Lausanne.
”Estimările arată că sunt între 12.000 și 20.000 de lucrătoare sexuale în Elveția. Majoritatea, până în 90%, sunt femei imigrante. Lucrătorii din Estul Europei câștigă aici mai bine ca acasă”, spune Rebecca Angelini, directoarea ProCoRe.
Datele oficiale arată că sunt cel puțin 100.000 de românce care se prostituează în Europa. În 11 țări, unde au fost identificate și cele mai multe victime ale traficului de persoane, sunt în jur de 328.000 de prostituate de care au habar autoritățile. 3 din 10 sunt din România.
„Am zis că o să mai fac pentru maxim un an de zile, ni s-a luat și nouă, îți spun sincer. Avem atâția ani, stresul e stres, trebuie să fii foarte puternică cu capul să poți face meseria asta, la un moment dat te duce psihicul să spui stop, că nu mai poți. La un moment aș vrea să renunț, să-mi fac ceva ori aici, ori acasă, nu știu exact, dar pentru moment încă o să mai stau”, spune în final Iasmina.
Cele mai multe femei traficate sunt repatriate din țările în care prostituția este legalizată, arată rapoartele autorităților române. Cererea favorizează traficul, o spune răspicat Comisia Europeană. La nivel europen se discută inclusiv despre obligarea statelor membre de a incrimina clienții care folosesc serviciile unei victime.
„E o cerere mare și este ofertă pe măsură. Este o industrie, desigur”, recunoaște Rebeca Angelini, directoarea ProCoRe.
„Gândiți-vă că în Europa sunt sute de mii de oameni care plătesc, știind sau nu, pentru serviciile unei victime. Sunt alte mii de oameni care adăpostesc, gazduiesc, primesc sume de bani să faciliteze fenomenul. Este un pas uriaș înainte pentru că se discută despre cerere. Intenția Comisiei este de a face mai multe eforturi pentru a reduce cererea, deoarece Comisia Europeană spune acest lucru: cererea este cea care ține în viață traficul de persoane, dacă nu avem cerere, nu avem trafic de persoane”, spune comisarul șef Maximilian Nicolae, directorul Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane din cadrul Ministerului de Interne.
Editor : Monica Bonea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
