Cristian Diaconescu: România este o țară luată pe persoană fizică. Riscă să fie izolată de parteneri
România se decredibilizează și se vulnerabilizează prin ceea ce se întâmplă pe plan intern, inclusiv prin afirmații de tipul celei făcute de președintele Camerei Deputaților că asupra sa a existat o tentativă de asasinat, pe care însă nicio instituție nu o confirmă, arată fostul ministru de externe Cristian Diaconescu într-un interviu la Digi24. România este acum „o țară luată pe persoană fizică”, spune el, numai că mesajul care ajunge la cancelariile occidentale, prin intermediul ambasadelor, este că avem o țară „bolnavă”, cu probleme, unde sunt niște neclarități. În consecință, decizia firească a partenerilor noștri este de a izola România. E ca și cum ar fi un stat sub sancțiuni, dialogul cu partenerii se desfășoară strict la nivel tehnic diplomatic. Pe de altă parte, fostul șef al diplomației observă că ambasadorul Federației Ruse la București nu a fost chemat niciodată la MAE pentru a i se atrage atenția asupra deselor incursiuni ale avioanelor rusești în apropierea spațiului aerian românesc. Și mai trage un semnal de alarmă: ambasadorii se plâng de intervenții neprofesioniste din partea „unor neaveniți cu tupeu” reprezentând autoritățile statului.
Cosmin Prelipceanu, jurnalist Digi24: Avioanele rusești sunt o prezență tot mai frecventă la granița României. Faptul că se repetă incidentele acestea arată că asta e ce și-au propus rușii, vor o reducere a standardelor, o reducere a așteptărilor, ce vor?
Cristian Diaconescu, fost ministru de externe și fost consilier prezidențial: Mai ales o reducere a capacității statelor NATO fie de a se apăra, fie de a nu fi vulnerabile, or, din acest punct de vedere, noi, intern, ne ocupăm liniștit în a vulnerabiliza această țară, pentru că la frontieră stau și cheltuie bani aviații, forțe armate ale NATO, ale Marii Britanii, care realizează acele interceptări, dar vreau să vă spun, din punct de vedere al posibilității unui accident cu consecințe absolut îngrozitoare, ridică foarte multe semne de întrebare.
Dincolo de tot... mă rog, țară luată pe persoană fizică... după ce constată marii șefi și demnitari ai României că se fac aceste încălcări ale suveranității, a existat vreun protest? Dl. președinte (se corectează), iertați-mă, dl...doamna prim-mininistru, domnul ministru al afacerilor externe, dl. ministru al apărării l-a chemat pe ambasadorul Federației Ruse să îi spună domnule, este inacceptabil așa ceva? Cum să vă spun? Este un gest minimal în politica externă și-n diplomație... Nu, dânșii sunt ocupați cu probleme... nu știu... aproape ar trebui să ne cerem probabil scuze că suntem puși în situația să discutăm în România astfel de subiecte care ocupă întreaga agendă publică.
Deci, da, este cât se poate de consecventă Federația Rusă, practic se încalcă suveranitatea unui stat, slavă Domnului că vin alții să ne apere și domniile lor au suficient timp să-și vadă de prostiile pe care le au!
- Cât de sănătoasă este atitudinea asta - lasă, că se ocupă alții, partenerii noștri au venit, sunt aici și ne apără ei?
- La un moment dat, se va termina sau se va diminua și interesul, și posibilitatea din partea aliaților noștri de a face aceste incursiuni. Să vă spun de ce: pentru că și armata are un buget, bugetul trece printr-un parlament, Congres, Adunare Națională, Bundestag, acolo sunt politicieni, politicienii sunt dependenți de electorat și electoratul îi întreabă: de ce trebuie să cheltuim noi pentru țara aia, care, din câte ei spun, au în desfășurare și o lovitură de stat și o tentativă de asasinat politic la cel mai înalt nivel? Păi să își rezolve întâi acele probleme critice, după care, sigur, putem angaja un anume proiect de cooperare!
În al doilea rând: în ce măsură țara aceea este capabilă să fie alături de noi sau noi alături de ei în vreo decizie în ceea ce privește întărirea frontierei Alianței Nord-Atlantice și a UE? Păi, ei nu sunt în stare să își regleze problemele interne, au reacții violente la adresa a 100 de mii de oameni, pe care îi consideră vinovați de tot felul de complicități, scriu pe la toate cancelariile, inclusiv pe la Comisia Europeană, că în țara lor are loc o lovitură de stat susținută și de președinte, și de partide politice, că se schimbă guvernul prin forță și prin agresiune? E clar că țara aceea are probleme, adică e bolnavă. Fiind bolnavă, trebuie să o lăsăm un pic, conform regulilor în relațiile internaționale, să se dumirească, să se lămurească și după aceea, poate - poate - devine un partener credibil. Până atunci, nu.
- Președintele Camerei Deputaților dintr-o țară NATO, dintr-o țară UE, apare la televizor și spune că acum patru luni a existat o „tentativă de asasinat” la adresa sa. Cum procedează ambasadele țărilor partenere?
- Automat, orice ambasadă, orice oficiu diplomatic transmite în Centrală această informație. Vedeți, uneori, noi considerăm că dacă noi îi luăm ușor în râs, și ceilalți fac la fel. Ei, nu-i așa. Birocrația în diplomație funcționează, fiind una dintre cele mai complicate jocuri din lumea asta de mii de ani. Or, din acest punct de vedere, această informație se transmite în Centrală și acolo se prelucrează. Și după aceea, încep tot felul de calcule și evaluări, de tipul: România, fiind frontiera NATO și a UE, automat se află în zona unui război hibrid, deci astfel de mesaje sunt lansate cu cooperarea sau din intenția unor politicieni din România sau din exteriorul României. Care este jocul față de Alianța Nord-Atlantică incluzând România? În orice caz, nimeni nu își pune problema că cineva a luat țara pe persoană fizică și confundă afirmația cu proba. Nu, nu-și pune nimeni problema.
În al doilea rând, se cer clarificări: domnule, totuși, cum s-a desfășurat, ce s-a întâmplat? Și li se răspunde de la Ambasadă: domnule, nicio instituție nu confirmă. Ideea că politicianul respectiv a luat-o razna iarăși nu funcționează, nu e luată în serios, domnule, dacă totuși, nici instituțiile nu au reacționat, totuși ce se întâmplă? Și se rămâne cu acest semn de întrebare, până la urmă nesoluționat și față de care concluzia finală nu este decât una, aceeași menționată mai înainte: trebuie ușor izolați, țineți-i departe!
Astăzi când vorbim, pe fundalul a tot ceea ce s-a întâmplat în România, a zecilor, sutelor de intervenții ale ambasadelor, partenerilor noștri, pe persoană fizică de multe ori, în sensul că fraților, atacați statul de drept, calea pe care ați luat-o în parlament cu modificarea justiției și funcționării justiției nu e cea bună, faceți ceva, reversati procesul, mai relaxați-vă, stați un pic mai așezați. Uite, o lume întreagă spune că acest proces folosește cauzelor unor persoane, care întâmplător sunt și aceleași care conduc țara. Schimbați-va atitudinea! Și li s-a răspuns fie prin sfidare, fie prin tăcere.
Din această perspectivă, astăzi când vorbim, nivelul tehnic diplomatic este în continuare performant. Dar peste nivelul tehnic diplomatic, practic nu se discută cu România. Însemnând ce? Însemnând că România, analizând la rece, se află în același raport diplomatic cu partenerii noștri cum se află un stat sub sancțiuni! Federația Rusă are, după cum știți, în acest moment un nivel al dialogului politico-diplomatic jos, cum se spune, până la un nivel tehnic, că nu putem închide toate canalele de dialog. Cu câteva excepții, notabile, mă rog, în anumite momente, dar, din punct de vedere al liniei de conduită în relațiile internaționale, dialogul se poartă strict la nivelul oficiilor diplomatice, nici măcar la nivelul ambasadorilor de foarte multe ori. Or, din acest punct de vedere, este exact situația în care se află România.
Astăzi, dacă e să discuți cu ambasadorii României - să mă ierte, eu nu bat câmpii, dar nu-i pot nominaliza, că mâine îi dă afară și e păcat de țară, că sunt ambasadori excepționali - ei spun așa: măcar președinția asta care urmează a Consiliului Uniunii Europene să ne lase să o ducem noi.
Au mai fost precente: în Belgia. Belgia n-avea guvern și a făcut o președinție impecabilă, Cehia, a avut tot așa, scandaluri politice interne - nu de tipul și anvergura din România - și au dus tehnicienii, reușesc să o ducă. Apropo, că avem pusee de superioritate, președinția bulgară a fost una foarte bună, foarte în regulă, fără a performa, fără a trage artificii, fără a face mari înțelegeri la nivel european, dar au mers pe jocul de rutină și lucrurile au fost în regulă, au mers.
DAR, spun ambasadorii noștri, vin peste noi tot felul de neaveniți cu tupeu, extrem de aroganți, dar noi, venind ei din partea Guvernului, din partea autorității de stat, noi în mod natural trebuie să le aplicăm indicațiile, trebuie să le aplicăm deciziile. Și se chinuie să construiască și să reconstruiască mesajul de așa natură, încât nici să-și facă de râs țara, nici să se facă ei de râs, dar pe de altă parte, să transmită, cum se spune, instrucțiunile primite din Centrale, că nu e vorba aici numai de Ministerul de Externe.
Or, din acest punct de vedere, repet, până la urmă, în trei luni preluăm președinția Consiliului Uniunii Europene, noi, o țară care avem tentative de asasinat la cel mai înalt nivel politic și lovituri de stat în derulare. Iertați-mă, dar nu că n-ai avea ce să discuți cu o astfel de țară, dar este relativ inconfortabil să o așezi la decizie, până la urmă, să ai cât de cât un oarecare interes în ceea ce privește relevanța mesajului pe care o astfel de țară îl poate transmite. N-are importanță, sunt reale, nu sunt reale... Se presupune că atunci când conduci o țară o conduci serios și responsabil.
Partenerii au văzut ce s-a întâmplat cu adevărat în 10 august...
Partenerii noștri vin din state democratice - cu care la un moment dat păream credibili când spuneam că vrem să semănăm, a trecut perioada aia, om vedea în ce perioadă intrăm. Din punctul de vedere al unei democrații și al unui stat normal, atunci când forța statului se confruntă cu societatea - reprezentată de un număr foarte mare de oameni, indiferent pe ce subiect - și în condițiile în care apar violențe, primii care sunt puși să explice sunt cei care reprezintă forța statului. Dacă nu ar fi o democrație - invers. Cel care e pus să explice și care e prezumat în culpă este cel care a ieșit în stradă ca să-și exprime protestul. Noi zice-se că suntem o democrație, deci din acest punct de vedere, genul ăsta de țâfnă legată de faptul că „adică cum să se ridice întrebări în ceea ce privește forța de intervenție a statului, a fost perfect legală, a fost perfect morală, a fost în toate felurile”, este total contraproductivă. Repet, nu te crede nimeni, pentru că spuneați de oficii diplomatice, pentru că se presupune că forța statului are acele mijloace, și de informare, și de reacție, care să fie și proporționale, și adecvate violenței. Violența excesivă de o parte nu are niciun fel de posibilitate de a fi explicată.
- Da, și ministrul apărării român a spus și a retractat, dar a apucat să îi iasă pe gură marea afirmație - falsă afirmație - conform căreia noi am avea rachete balistice. Nimeni nu va împiedica pe cel care încearcă să folosească în arena internațională acest argument să se refere la ce a spus ministrul apărării, oricând ar încerca s-o întoarcă, s-o răsucească. E joc.
Din alt punct de vedere, Federația Rusă vede desfășurarea NATO, pe care o consideră o înconjurare a spațiului de interes postsovietic, ca o amenințare directă, e pusă în stategia lor de apărare, președintele Federației Ruse o exprimă ori de câte ori are ocazia, ministrul apărării, șeful Statului Major de la Moscova au avut poziții cât se poate de clare din acest punct de vedere. Și acolo este un verb: va acționa.
- Cum?
- E, aici trebuie să răspundă cei care ne reprezintă, dar pe ei nici măcar nu îi interesează. Măcar să spună: am încercat, avem un dialog, nu am reușit! Bun. E, să spunem previzibil din unele puncte de vedere. Dar există vreun interes? Nimeni nu vorbește de astfel de chestiuni în România. În mod straniu, am văzut că NATO și UE au finanțat statul paralel. Vizavi de astfel de declarații, în România este tăcere, tăcere pe toate nivelele și la toate instituțiile, ca să fim corecți.
(Cristian Diaconescu a fost invitat în emisiunea „Jurnalul de Seară”)
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
