Cinci metode prin care se fraudează angajările la stat

Cristian Botan, tânăr care a fost cooptat în echipa guvernamentală a lui Victor Ponta, după ce a creat un site de recrutare în administrație, și care a fost concediat recent de premierul Sorin Grindeanu arată cinci metode, mai mult sau mai puțin cunoscute, prin care sunt fraudate concursurile de angajare la stat.

Cristian Botan a ocupat până în data de 4 ianuarie 2017 funcția de consilier în cadrul Cancelariei Prim-ministrului. El a fost „pus pe liber” chiar în seara zilei când Guvernul Grindeanu a depus jurământul.

Tânărul din Focşani dezvăluie astăzi, pe pagina lui de Facebook, cinci metode prin care se fraudează angajările în sistemul bugetar.

El spune că, în ultimii cinci ani, a urmărit îndeaproape concursurile de angajare în administrație. Așa a ajuns să creeze, în 2012, platforma PublicJob.ro. Site-ul are menirea să încurajeze transparența și să combată situațiile frecvente de favoritism și nepotism. Site-ul a fost adoptat de Guvern drept posturi.gov.ro, unde sunt centralizate aproape toate angajările și promovările din sectorul public.

Chiar și-așa, tot el recunoaște că acest site „nu poate rezolva problema fundamentală cu care ne confruntăm în sectorul public, respectiv angajarea oamenilor nu pe baza lucrurilor pe care le cunosc, ci pe baza a cine îi cunoaște și îi recomandă”.

Prezintă astfel cinci metode de fraudare a angajărilor la stat:

„Metoda #1: Timpul alocat pentru înscrieri – se stabilește un interval cât mai scurt pentru depunerea dosarelor, astfel încât concurența să fie cât mai redusă. Acest interval este uneori de numai 5 zile, incluzând sfârșitul de săptămână. Rămân astfel 3 zile în care candidații de bună-credință trebuie să vadă anunțul, să-și adune documentele necesare dosarului și să se deplaseze fizic la instituție pentru a-l depune. Ca regulă de lucru, e mult mai simplu să fraudezi un concurs cu 3 candidați, decât unul cu 39 (apropo de postul de la Senat despre care v-am scris cu câteva zile în urmă).

Metoda #2: Studiile necesare – se aleg domenii de studiu care n-au nimic de-a face cu activitatea funcției pentru care se organizează concursul. Spre exemplu, pentru funcția de inspector la Compartimentul Relaţii cu Publicul al unei primării din județul Iași se admit studii superioare în domeniul geografie. La fel și pentru funcția de consilier la Compartimentul Evidenţă Asiguraţi, Carduri şi Concedii Medicale dintr-o casă județeană de asigurări de sănătate.

Metoda #3: Documentele necesare pentru dosar – se solicită adeverințe, certificate, atestate sau diplome a căror obținere depășește calendarul stabilit pentru depunerea dosarelor. În absența acestor documente, dosarul este respins, iar ca o „pură coincidență” este destul de probabil ca unul dintre contracandidați să aibă deja toate aceste documente pregătite.

Metoda #4: Subiectele pentru proba scrisă – se stabilește o bibliografie cât mai complexă, menită a descuraja candidații de bună-credință. Spre exemplu, pentru un post de director general în cadrul unui minister (concurs care se desfășoară în această perioadă, de altfel), bibliografia cuprinde 29 legi, hotărâri de guvern, ordine de ministru și regulamente europene. Am făcut un exercițiu simplu și am adăugat toate cele 29 documente în același fișier Word, cu font Times New Roman de 12, la spațiere de un rând. Rezultă 2.377 pagini (898.741 cuvinte, 5.489.741 semne) pe care trebuie să le înveți în cele 12 zile stabilite între momentul în care postul a fost scos la concurs și ziua în care susții proba scrisă, adică o medie de 198 pagini/zi. Dacă totuși te încăpățânezi să încerci, atunci ia în calcul faptul că este destul de posibil ca unul dintre contracandidații tăi să aibă deja cele câteva subiecte de concurs posibile, adică va învăța cam o pagină pe zi, iar acest lucru îi va fi mai mult decât suficient pentru a obține punctaj maxim la proba scrisă.

Metoda #5: Interviul – se departajează candidații chiar și la doar câteva puncte, suficiente însă pentru ca postul să meargă în direcția prestabilită. O situație interesantă este aceea în care unul dintre candidați lucrează deja în instituție sub o formă contractuală (detașat, angajat temporar ș.a.) și se prezintă pentru a fi intervievat 'independent' de oameni care-i sunt deja colegi de câteva luni sau uneori chiar de câțiva ani. Contestația față de rezultatul interviului este inutilă, dat fiind că nu poți compara prestația ta față de cea a contracandidatului care a obținut postul.”

„Acestea sunt doar câteva dintre modalitățile simple prin care angajările în sectorul public sunt fraudate. Dacă astăzi ne este dat să remarcăm starea precară a sistemului nostru de sănătate, absența autostrăzilor, condițiile deficitare din învățământ, calitatea scăzută a serviciilor prestate de instituțiile noastre publice, dacă nu există jurnal de știri în care să nu fie prezentat cel puțin un caz de corupție, atunci toate acestea sunt în fapt consecințele principiilor greșite pe baza cărora se obțin posturile la stat”, completează Cristian Botan.