România dispune de muniţia şi armamentele necesare pentru a duce la îndeplinire misiunile pentru care sunt pregătite, în prezent, forţele gata de luptă ale Armatei, dar, în scenariul unui război de secol XX, cu consumuri mari, în care este necesară reconvertirea industriei de apărare la producţia de apărare, ţara noastră nu este pregătită, a declarat analistul militar Hari Bucur-Marcu, informează Agerpres.
„Cantitatea de muniţie folosită depinde de precizia armamentului. (...) De exemplu, am văzut cum făceau americanii comparaţie că producţia de obuze la ruşi este de câteva ori mai mare decât la americani şi, ca urmare, aoleu... Da, dar americanii au o producţie pentru un tip de armament foarte precis, pe când ruşii nu. Una peste alta, noi, ca români, avem în momentul de faţă, cu siguranţă, faţă de ce planuri avem şi ce misiuni ar putea să primească Forţele noastre - încă nu au primit, pentru că nu suntem în stare de război - dar avem suficiente, şi muniţie şi armament, pentru ceea ce ne trebuie. Dacă s-ar ajunge la un război de secol XX, cu consumuri mari, în care trebuie să reconverteşti întreaga industrie de apărare, să o reconverteşti la producţia de apărare, să creezi fabricile de un anumit fel să facă arme sau obuze sau alte tipuri de muniţii, sigur, pentru aşa ceva nu suntem pregătiţi sub nicio formă. Dar pentru ce misiuni ar fi în momentul de faţă previzibile şi pentru care am constituit deja forţele, eu zic că avem cam ce ne trebuie. Sigur, eu vă spun din public”, a precizat dr. Hari Bucur-Marcu, într-o declaraţie acordată Agerpres, în contextul marcării, în următoarele zile, a doi ani de război în Ucraina.
Analistul militar a accentuat că pentru puterea militară a unei ţări contează şi alte elemente.
„Mai contează, bineînţeles, pentru puterea militară şi voinţa politică şi capacitatea de planificare, contează şi calitatea comandanţilor, contează şi o mulţime de alte lucruri, din acestea nu foarte precise, care nu se pot măsura foarte precis şi care s-ar putea să ai surpriza ca la pace să fii convins că ele sunt favorabile şi la război să descoperi că nu îţi sunt favorabile. Adică se transformă din oportunităţi în vulnerabilităţi”, a explicat el.
Pe partea de înzestrare a Armatei, a precizat analistul militar, aceste elemente se planifică în funcţie de misiunile pentru care se pregătesc forţele armate, strategice sau operative, după caz.
„Orice înzestrare şi orice compoziţie a forţelor se face în vederea unei misiuni, misiune strategică sau operativă, după caz. Misiunile viitoare, pentru care nu sunt în prezent forţele gata de luptă, dar vor fi în viitor, pentru acestea se fac înzestrările şi achiziţiile de armamente ulterioare. Dar sunt misiuni în prezent unde forţele sunt gata de luptă pentru a îndeplini asemenea misiuni. Pentru acestea există armamentele necesare. Dacă ar fi vorba de o îngrijorare, dacă va apărea o misiune în viitor şi noi nu vom fi înzestraţi corespunzător pentru ea, acesta este tipul de îngrijorare. Şi, în general, când se face planificarea pentru înzestrare se iau în calcul inclusiv întârzierile, imposibilitatea de a plăti, la un moment dat, felul în care se schimbă condiţiile de plată şi aşa mai departe. Toate acestea fac parte din procesul de înzestrare. Nu este ca şi când am rămâne dintr-odată neapăraţi pentru că nu ştiu care furnizor nu este în stare să livreze nu ştiu ce armament”, a afirmat Hari Bucur-Marcu.
Referitor la bazinul Mării Negre, cel mai apropiat punct de contact al României cu Rusia, analistul militar este de părere că, în prezent, nu suntem într-o situaţie de descoperire din punct de vedere al armamentelor şi, în plus, se ia în calcul şi faptul că suntem parteneri în NATO cu Turcia şi Bulgaria în această regiune.
„Dar ce misiuni sunt în Marea Neagră? Asta e întrebarea. În afară de cele de deminare, de patrulare şi de verificare a traficului pe Marea Neagră nu sunt alte misiuni propriu-zise. Nu există o flotă care să se pregătească pentru o confruntare, luptă navală, cu o altă flotă, rusească, din Marea Neagră. Nu există aşa ceva, dar bineînţeles că ar putea să apară şi asemenea lucruri, doar că noi suntem împreună cu Bulgaria şi, mai ales, cu Turcia, membri ai Alianţei Nord-Atlantice, în Marea Neagră. Ca urmare, orice planificare din asta de eventualitate, contingency planning, este făcută având în vedere ce posibilităţi avem în momentul de faţă. De aceea s-a întârziat şi înarmarea corvetelor, pentru că nu era clar care sunt misiunile. Corvetele ar fi trebuit să participe la forţele acestea gata de luptă în Mediterană, de exemplu, unde trebuie să contribuim şi noi ca membri NATO pentru operaţiunile Alianţei din Mediterană. Dar în Marea Neagră propriu-zis nu cred că suntem, în momentul de faţă, într-o situaţie de descoperire din punct de vedere al armamentelor”, a punctat dr. Hari Bucur-Marcu.
Legea privind stagiul militar voluntar „e o improvizație”
În opinia analistului militar, este nevoie, din partea guvernanţilor, de o comunicare pentru publicul larg, în aşa fel încât oamenii să înţeleagă care este rolul unei rezerve a Armatei, ce înseamnă acest lucru, ce avantaje şi ce dezavantaje sunt pentru toată lumea.
Întrebat dacă legea privind stagiul militar voluntar reprezintă o soluţie la problema resursei umane din Armată sau sunt necesare şi alte măsuri complementare, Hari Bucur-Marcu a precizat:
„E o improvizaţie. Dacă ar fi fost o treabă serioasă, în 2007, când s-a făcut trecerea de la armata de conscripţie la armata de profesie ar fi trebuit să treacă instantaneu şi rezerva armată de la rezerva de conscripţie la rezerva de profesie. Nu au făcut-o, sunt 17 ani de atunci. Şi de aceea au constatat, acum când au nevoie de forţe, pentru că în NATO sunt mai multe categorii de forţe, sunt forţele gata imediat, gata de luptă într-un timp foarte scurt, unele cu un timp mai lung şi rezerva care să fie gata de a intra în luptă, după un an, poate şi mai mult, de la alarmare, de la chemarea sub arme. Ei bine, partea asta pentru misiuni îndepărtate sau înlocuirea forţelor care, deja, s-au uzat pe câmpul de luptă, pentru aşa ceva noi nu avem forţele de luptă constituite. Şi nu le avem pentru că nu a funcţionat rezerva, nu au avut grijă nici să facă legislaţia care trebuie. Sigur că da, există şi acum legislaţie de rezervă profesionistă, doar că nu e aplicată, pentru că nu se face niciun fel de comunicare. Nu vorbesc de propagandă, de mobilizarea oamenilor să vină la Armată. Vorbesc de comunicare pentru publicul larg, să înţeleagă care este rolul rezervei Armatei, ce înseamnă asta, ce avantaje şi ce dezavantaje sunt pentru toată lumea. Este nevoie mai mult de comunicare decât de lege. O comunicare oficială, să ne spună guvernanţii care sunt ameninţările reale, care sunt vulnerabilităţile noastre, care sunt riscurile ca ameninţările şi vulnerabilităţile, puse la un loc, să dea vreun conflict armat în care să fie implicată România”.
Hari Bucur-Marcu a arătat în context că toate aceste lucruri „trebuiau spuse, oamenii să ştie din timp, şi apropo de Rusia, şi apropo de China, şi apropo de Orientul Mijlociu, pentru că sunt zone care ne afectează direct din punct de vedere al securităţii”. „În condiţiile acestea ar trebui să ştim ce facem noi, ce face NATO pentru noi, ce facem noi pentru NATO, dar nu spune nimeni nimic. (...) Unde suntem în momentul de faţă trebuie să ne spună guvernanţii. Asta e foarte important”, a arătat analistul militar.
Editor : M.L.
