Eroii Revoluţiei, victime ale confuziei dirijate?
Adolescenţii care se bucură an de an de bradul de Crăciun, smartphone-uri şi vacanţe în străinătate nici nu îşi pot închipui cum a ajuns România la o viaţă normală. În urmă cu 27 de ani, în aceste zile începea revolta împotriva dictaturii comuniste care ţinea oamenii în frig, foamete şi teroare. După 27 de ani, imaginea acelor zile groază şi de speranţă din decembrie 1989 începe să se estompeze până şi pentru cei care au avut curajul să iasă în stradă ca sa strige „Jos comunismul”.
Revoluția Română este încă o sumă de necunoscute. Nu ştim cine au fost „teroriştii”, dacă au existat cu adevărat şi de ce numărul manifestanţilor împuşcaţi a crescut enorm după 22 decembrie, când, teoretic, Revoluţia învinsese. Nici măcar numărul victimelor, în jur de 1.100 morți și 3.500 de răniți nu este clar.
Răsturnarea de regim din România s-a făcut cu vărsare de sânge. Violenţele au fost mai grave după fuga lui Nicolae Ceaușescu decât în timpul represiunii din 16-22 decembrie. Faptul pare de neînţeles.
Decembrie 1989 – gen. Ştefan Gusă: Toţi militarii mă cunosc. Sunt Şeful Marelui Stat Major. Sunteţi români! Intraţi în cazărmi. Ofiţerii ştiu foarte bine că au ordine să intre în cazărmi date în urmă cu două zile.
Decembrie 1989 – lt. Col. Gheorghe Stan: Reprezint Securitatea Statului, locotenent colonel de Securitate. Am depus armele. Nu e nevoie de masacru.
Date din sediul fostului CC, de la balcon, de la telefon sau de la televizor, ordinele generale de încetare a focului au funcţionat.
Decembrie 1989 – Ion Iliescu: Ne retragem ca să constituim CFSN, o nouă structură a Puterii politice. Poporul să fie factorul de conducere al ţării. Libertate! Libertate!
Totuşi, la lăsarea întunericului, situaţia a devenit confuză şi mult mai periculoasă.
„Suntem informaţi că se trage asupra poporului român! Să stăm liniştiţi, să rămânem pe loc!”, proclama unul dintre cei urcaţi în balconul sediului Comitetului Central.
Fostul președinte Ion Iliescu a povestit de-a lungul timpului, în cărți și interviuri, că uciderile de după fuga soților Ceaușescu, au fost săvârşite de trupe fidele dictatorului, cei numiţi la televizor „terorişti”. El susține că numai prin execuția cuplului Ceaușescu s-a putut ajunge la oprirea focului și la preluarea Puterii de către Frontul Salvării Naționale, despre care spune că este rezultat din Revoluție.
Ion Iliescu: A fost o cerere generală care ne-a presat să facem acest proces. În primul rând, sub presiunea grupurilor teroriste care voiau să îl elibereze.
Cercetătorii independenţi sunt mult mai categorici. Lavinia Betea, expert în studiul nomenclaturii, spune că Ion Iliescu se vedea de multă vreme în fruntea statului. Ea sugerează că „diversiunea teroristă” l-a ajutat pe viitorul preşedinte să se impună în faţa altor platforme politice apărute la Bucureşti sau Timişoara.
Lavinia Betea: Nu spun că el a iniţiat această afacere a teroriştilor, dar el a patronat-o, fără patronajul lui nu s-ar fi putut întâmpla.
În istoria complicată a războiului informaţional din zilele Revoluţiei, ştirile despre soarta cuplului Ceauşescu au jucat un rol crucial. În jur de 6 seara, pe 22 decembrie, s-a anunţat că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost prinşi la Târgovişte. La circa 12 ore de la declanşarea transmiterii în direct a Revoluţiei, televiziunea însăşi a devenit ţinta gloanţelor:
Decembrie 1989 – Victor Ionescu: Poporul este cel care dă ordine acum! Armata să folosească armele din dotare. Noi să ne apărăm cu ceea ce aveam la îndemână.
Cercetările întârziate şi închiderea dosarului Revoluţiei de către Parchetul General au amânat sine die răspunsul la întrebarea cine sunt teroriştii.
Germina Nagâţ: Nu cred sincer că a fost vreo terorist, au fost lupte intestine, şi-au plătit poliţe, unii au tras din entuziasm, alţii au crezut că fac o treabă sinceră, au crezut că apără de cineva...
Emil Constantinescu, fost preşedinte al României: În holul Facultăţii de la Geologie, când am intrat, deja erau aduse lăzi cu arme şi muniţie, şi grenade, puse la dispoziţie. Nimeni. Aduse acolo pentru oameni. Aduse de Armata. Am spus să nu apărem pe acoperiş, să nu răspundem la aceste lucruri, să aşteptăm. Atâta, să apărăm, deocamdată, Universitatea.
Urmările confuziei, a înarmării cu buletinul şi mai ales ordinele contrare au dus la sute de morţi. Pe 23 decembrie, la Otopeni au murit fără vină 40 de militari şi 8 civili.
Emil Constantinescu, fost preşedinte al României: Ulterior aveam să ne dăm seama cum, prin ordin, au fost trimise trupe ale Securităţii şi Armatei să se omoare între ele şi s-au dat oamenilor arme, ca o invitaţie să tragă, să se producă haos pentru ca să existe o justificare pentru a prelua Puterea. Pentru că nu contribuiseră cu nimic la căderea lui Ceauşescu, fuseseră alături de el până în ultimul moment. Acest lucru trebuia şters şi trebuiau să apară ca eroi.
Gelu Voican Voiculescu, vicepremier în primul guvern postrevoluţionar: Suntem în situaţia jenantă de a nu cunoaşte nici până acum identitatea acestor aşa-zis terorişti care au creat diversiunea respectivă. A fost o diversiune pentru că, dacă ar fi fost o reacţie efectivă, ar fi fost zeci de mii de morţi, pentru că ar fi tras în plin. Or ei au tras punctual. Securitatea spune că Armata este cea resposabilă de acţiunea acestor terorişti, Armata spune că Securitatea este.
Sursa: Digi24
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
