Video Exclusiv Statul la stat. Azil ilegal, deghizat în pensiune. Ce aparent nu știau primăria, poliția și nicio altă instituție, știau toți sătenii
Afacerile cu azile de bătrâni clandestine prosperă chiar sub nasul autorităților. De multe ori, funcționarii statului închid ochii și se prefac că nu văd ilegalitățile din jurul lor. Devin astfel complici la suferința acestor oameni și așa greu încercați de soartă. La Pietroșani, în județul Teleorman, un azil a funcționat ani de zile, la câteva sute de metri de Primărie, sub paravanul unei pensiuni turistice. Bătrânii găzduiți aici erau considerați... turiști. Vecinii povestesc cum cerșeau înfometați câte un colț de pâine prin gratiile gardului. Deși tot satul știa că aici este un azil, autoritățile locale și poliția ridică din umeri și spun că nu au știut nimic. Mai mult, primarul comunei a refuzat să spună dacă știa de existența azilului și a dat afară din birou echipa Digi24 pe motiv că nu vrea să fie filmat. Urmăriți un nou episod al campaniei Statul la stat.
Mărturiile vecinilor sunt tulburătoare. Încercați să vă imaginați cum... mai mulți oameni bătrâni, sau tineri cu probleme de sănătate care nu se mai pot îngriji singuri, cerșesc înfometați, un colț de pâine, prin gratiile unui gard.
Femeie: Îi auzeam toată ziua, toată lumea îi auzea aici. Spune, babo, că îți cerea pâine, erau nemâncați.
Reporter: Cum?
Femeie: Că le cerea pâine.
Reporter: Cereau mâncare săracii, așa-i?
Femeie: Păi, bineînțeles, nu aveau ce să mănânce, că era cu porția, pâine, mâncare cerea, să spună baba.
Reporter: Cereau vecinilor?
Femeie: Da, cereau, că uite, treceau colo unde au pus plasa aia..., care trecea..., dar striga la Dida, la fii-sa și le cerea pâine că nu avea ce să... nu le ajungea porția, la 20 de inși patru pâini d-alea bulgărești, ce să le ajungă... trei mese?
Bătrâna din imagine locuiește împreună cu fiica sa, gard în gard cu azilul fantomă. Fără să își dorească, de multe ori, a fost martor la suferințele celor de aici. Auzea țipetele bieților oameni, în timp ce lucra prin gospodărie.
Femeie: Era și o fată tânără, erau și bătrâni, zbierau bătrânii la ei, că de ce nu le dați să mănânce, de ce nu vă dă să mâncați, că muriți de foame, ca murim..., nu știu, așa îi auzeam eu. Zbierau ei așa, ca să le dea mâncare, că le e foame... Nespălați, erau murdari erau... nu știu altceva, așa zbierau ei că stă murdari, că...
Pe timpul zilei de bătrânii se ocupau, pe rând, de două femei din sat care nu aveau nicio pregătire în domeniu. Autoritățile i-au găsit... cu zăvorul pus pe ușă.
„Era jale acolo, 18 bătrâni ținuți în patru camere, închiși cu cheia”
Mihăiță Ghimiș, director suspendat AJPIS Teleorman: Într-adevăr era jale acolo, 18 bătrâni ținuți în patru camere, închiși cu cheia, una singură, o femeie din comună, de acolo, a spus „eu stau pe aici, mai vine mâine altă femeie”.
În timp ce vorbeam cu vecinii, poarta azilului clandestin se deschide și iese o mașină.
Reporter: Bună ziua, Toma Petcu este numele meu, de la Digi24, putem vorbi o secundă?
Fiul patroanei: Nu, îmi pare rău, am treabă.
Reporter: Sunteți fiul proprietarei de aici?
Fiul patroanei: O zi bună.
Reporter: Voiam să vă întrebăm cum de ați funcționat ilegal atâția ani de zile, azilul dumneavoastră!?
Prima întrebare care îți vine în minte este: cum de a fost posibil? În acte, azilul figura ca pensiune agroturistică, iar oamenii cazați aici erau... atenție... turiști.
Haralambie Epure, prefectul județului Teleorman: Din păcate nu a putut fi descoperit, cel puțin din partea organelor de cerccetare și de control, pentru că avea alt cod CAEN. Acel cod CAEN era pentru pensiune agroturistică.
Așa că, nicio autoritate a statului nu le-a bătut vreodată proprietarilor la poartă pentru a vedea ce se întâmplă în spatele zidurilor. Afacerea a înflorit chiar sub nasul autorităților locale care ar fi trebuit să sesizeze instituțiile de control ale statului. Nici primarul, nici vreun alt funcționar nu a mișcat un deget. Oare să nu fi știut ceea ce tot satul știa? Mai mult, azilul avea chiar și un site pe care își promova explicit serviciile și încerca să atragă noi clienți.
„Dom' primar știa toate, toate porcăriile știa, dar era doamna frumoasă, ce să facem, asta e!”
Reporter: La Primărie nu se știa treaba asta?
Femeie: Păi de unde, dom' primar știa toate, toate porcăriile știa, dar era doamna frumoasă, ce să facem, asta e!
Am mers la Primărie. La vederea camerei de filmat, primarul Emil Picu se înfurie. Ne transmite ferm că vrea să avem doar o discuție privată, iar camera de filmat trebuie să rămână afară.
Reporter: Toma Petcu este numele meu.
Emil Picu, primar Pietroșani: Stați puțin, mi-ați cerut voie ca să filmați? Opriți, vă rog, filmatul și hai să stăm de vorbă. Mi se pare de bun simț, adică dai buzna și te apuci să filmezi.
Reporter: Stați puțin. Nu, camera las-o sus, nu lăsa camera jos. Camera merge.
Emil Picu: Păi, dar de ce să meargă?
Reporter: Camera merge.
Emil Picu: Atunci, vă rog frumos, haideți să mergem afară din birou de la mine.
Reporter: Haideși afară din birou de la dumneavoastră, ieșim afară de tot din primărie?
Emil Picu: Nu trebuie că să îmi cereți acceptul ca să dau vreun interviu, în condițiile în care mă filmați, sau nu aveți nevoie de acordul meu?
Reporter: Camera...
Emil Picu: Nu, răspundeți-mi dacă aveți nevoie de acordul meu sau nu?!
Reporter: Sigur că da, dar este...
Emil Picu: Atunci este în regulă, eu vă spun în felul următor - opriți camera și hai să stăm de vorbă, dacă vreți să stăm de vorbă, dacă vreți filmați, dar cu mine, nu.
Reporter: Nu vreți să aflați de ce am venit?
Emil Picu: Păi, dumneavoastră văd că vreți ca să mă forțați ca să înțeleg de ce ați venit.
Reporter: Nu vreau să vă forțez deloc, camera mea merge pentru că sunt într-o instituție publică și camera mea merge.
Emil Picu: Atunci, în regulă, rămâneți aici, dar la mine în birou nu se filmează.
Reporter: E în regulă, dar poate stați dumneavoastră pe hol.
Primarul se închide în birou. Încercăm să aflăm de la viceprimar cum a fost posibil ca azilul să funcționeze ani de zile la doi pași de primărie și nimeni să nu facă nimic. Răspunsul este halucinant: nu prea avea de ce să îl intereseze.
Viceprimar: Dar nici nu mă interesa, ce mă interesa pe mine cum ei...
Viceprimar: Eu nu am știut, domnule!
Reporter: Domnule, și eu sunt născut la țară, credeți-mă, oamenii se știu în sat, știe ce face ăla, ce face ăla, mai ales dumneavoastră care sunteți vice și primar și...
Viceprimar: Păi, eu sunt de doi ani de zile vice.
Reporter: Nu contează.
Viceprimar: Eu înainte aveam job-ul meu mai departe.
Reporter: Și nu ați știut?
Viceprimar: Dar nici nu mă interesa, ce mă interesa pe mine cum ei...
Postul de poliție este în aceeași curte cu primăria. La rîndul lui, agentul de poliție este și el în aceeași beznă: nu a văzut și nu a auzit nimic.
Polițistul din sat: Nu am știut nimic cu privire la azil. Nu putem să le știm pe toate
Reporter: Și nu ați auzit prin sat că acolo ar funcționa ceva ilegal?
Polițist: Nu.
Reporter: Absolut deloc.
Polițist: Nu. Nu am știut nimic cu privire la azil.
Reporter: Și ați aflat abia cum?
Polițist: Acum s-a aflat, când a aflat toată lumea am aflat și eu, dar mai multe detalii nu știu, nu cunosc.
Reporter: Ar fi trebuit să știți că se întâmplă lucrul ăsta, dumneavoastră ca polițist aici în localitate?
Polițist: Nici noi nu putem să le știm pe toate, vă dați seama că aș vrea și eu să cunosc populația.
Reporter: E o localitate mică.
Polițist: Este, dar noi avem competență pe raza a 60 de kilometri și trebuie să patrulăm, adică este o rază de competență foarte mare... Da, vă las că am treabă la post.
Reporter: Vă doresc succes.
„Toată lumea știa. Păi, cum au dat certificatul de înmormântare, Primăria pentru tânărul ăla?”
Pietroșani este o localitate mică cu puțin peste 2.700 de locuitori. Ce, aparent, nu știau primăria, poliția și nicio instituție a statului, știau toți locuitorii din sat.
Bărbat: În sat se știa, noi știam, dacă eu v-am zis că acum câțiva ani...
Femeie: Toată lumea știa. Păi, cum au dat certificatul de înmormântare, de înhumare, Primăria pentru tânărul ăla?
Reporter: Care a murit la azil?
Femeie: Da. Cum l-a dat?
Primar, către reporterul Digi24: Legitimația, veniți să o văd, aveți ordinul de serviciu? Vă rog să părăsiți biroul primarului
Ne întoarceam la domnul primar Picu. Între timp, a mai inventat un motiv pentru a nu vorbi. Nu este convins că suntem de la Digi24.
Emil Picu, primar Pietroșani: Legitimația, veniți să o văd, aveți ordinul de serviciu, îl verificăm, asta este.
Reporter: Vreți să îmi verificați ordinul de serviciu? Știți că nu se lucrează cu ordinul de serviciu că nu suntem la poliție, aici.
Emil Picu: Sunteți în biroul primarului.
Reporter: Da, sunt în biroul primarului, pentru că la dumneavoastră s-a petrecut o ilegalitate, pe raza localității dumneavoastră.
Emil Picu: Deci încă o dată, este biroul primarului și vă rog să ieșiți afară.
Reporter: Vreau să știu dacă dumneavoastră știați de acest azil.
Emil Picu: Vă rog frumos să părăsiți biroul primarului.
Reporter: Dumneavoatră știați de acel...
Emil Picu: Este dreptul meu, vă rog frumos să părăsiți și să luați piciorul, pentru că este biroul primarului aici.
Reporter: Domnule primar, liniștiți-vă puțin.
Emil Picu: Nu, dumneavoatră să vă liniștiți.
Reporter: Eu sunt foarte calm.
Emil Picu: Dumneavoastră văd că vreți ca să forțați și scoateți neapărat ce doriți dumneavoastră.
Reporter: Eu nu forțez nimic. Vreau să vă întreb dacă dumneavoastră știați că funcționează ilegal acel azil pe teritoriul localității dumneavoastră.
Emil Picu: Eu v-am explicat ce trebuie să faceți, dacă vreți să stăm de vorbă, v-am explicat.
Reporter: Eu așa lucrez, lucrez la televiziune, camera este obiectul muncii mele, cu el muncesc, domnule primar.
Pe 13 iulie autoritățile au închis centrul, pe 24 iulie, administratorul posta pe o rețea socială o nouă ofertă de cazare
Azilul clandestin a fost descoperit în urma unei sesizări făcute de un cetățean. Pe 13 iulie autoritățile au închis centrul, iar proprietarul s-a ales cu dosar penal. Culmea este că la 11 zile distanță, pe data de 24 iulie, administratorul azilului posta pe o rețea socială o nouă ofertă promoțională de cazare pentru bătrâni: 2.700 de lei pe lună.
La final, rămâne o întrebare. Oare câte astfel de azile clandestine încă funcționează în România în timp ce autoritățile și angajații statului se fac că nu le văd? Nimeni nu le știe numărul. Încă o dovadă că statul român devine complice la drama acestor oameni care pe lângă suferința de a-și petrece ultimii ani din viață, singuri, departe de cei dragi, ajung să îndure foamea sau să doarmă nopți la rând murdari și neîngrijiți.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
